Unde este hidrantul?

Noaptea de Crăciun. Lumea mănâncă, bea, se distrează. Mesele sunt pline, muzica răsună, vinul curge în pahare. Cei care sunt acasă ignoră faptul că în alte părţi oamenii muncesc. De ce le-ar păsa? Într-un depozit de băuturi răcoritoare,  angajaţii sunt la datorie. Încarcă tirurile ce vor pleca prin ţară, verificând cu atenţie fiecare palet, fiecare comandă. La poartă urmează o altă verificare, de această dată în cabinele maşinilor, ca nu cumva şoferii să iasă cu o sticlă de suc.

Deşi este iarnă, în curtea depozitului totul este uscat. Încă nu a nins. Bate un vânt cumplit, care îi face pe angajaţi să intre des în hale, pentru a se încălzi. Nici şoferii nu au chef să stea în bătaia vântului. Au încălzit cabinele şi stau ascunşi în ele, la adăpost de rafale. Din când în când, câte unul mai îndrăzneţ iese la o ţigare lângă uşa halei. Trage în grabă câteva fumuri, aruncă ţigarea lângă hidrant şi se întoarce înfrigurat în hala imensă, unde este la fel de frig ca afară. Măcar aici nu bate vântul.

Dintr-o hală vecină ies câţiva muncitori. Aruncă la întâmplare paleţi vechi, rupţi. Mâine dimineaţă vor fi luaţi de acolo. Mormanul de lemne creşte văzând cu ochii. Cu mâinile îngheţate, oamenii se ascund în depozit. Mai trec câteva minute. Prin bezna nopţii de iarnă, fetele care stau de pază la poartă, în baraca de termopan, văd o luminiţă portocalie în curte. Lumina creşte, se face flacără şi se ridică spre cer. Speriate, îşi anunţă colegii prin staţie că a izbucnit un incendiu în curte. Nimeni nu le crede. Curtea este betonată şi goală. Ce ar putea arde?

Şeful de tură iese totuşi, parcă simţind în glasul fetelor spaima. Curtea luminată şi fumul gros îl fac să strige la colegi. Toţi caută hidrantul. Dar cum l-ar mai putea găsi, dacă l-au îngropat sub muntele de paleţi rupţi? Nu vor să cheme nici pompierii, de teamă că află şeful şi vor fi penalizaţi sau chiar daţi afară. Nu există decât o soluţie. Scot din depozit un palet încărcat cu peturi de apă plată şi îl aruncă în foc. Sticlele bubuie, apa se scurge şi incendiul se stinge. Pe şosea se văd farurile unei maşini. Se îndreaptă în viteză spre depozit.

Toţi se roagă să nu fie şeful. Obişnuieşte să vină uneori în control noaptea. Maşina intră în curte şi muncitorii răsuflă uşuraţi. Este poliţia comunitară din sat. Nu pun prea multe întrebări. S-au asigurat că totul este sub control. Le urează muncitorilor Crăciun fericit şi îşi văd de drum. Crăciunul pare cu adevărat fericit. Oamenii s-au încălzit, nimeni nu se mai plânge de vânt si ger, urmele au fost şterse, şeful nu va afla nimic. Se luminează de ziuă…