Skip to main content

Un singur inel, un singur copil, un singur…

Funcţionez de minune cu ceea ce am şi rar mi se întâmplă să tânjesc după ceea ce au alţii. Îmi vine chiar să zâmbesc din colţul gurii, ştiind că mulţi nu sunt mulţumiţi nici când au totul în dublu exemplar.  Port un singur inel pe deget şi nu aş mai pune unul nici în ruptul capului. Le mai rotesc din când în când, în funcţie de starea de spirit şi de ţinută. Am un singur copil şi nu l-aş da pe zece, chiar dacă sunt mai deştepţi, mai frumoşi sau mai buni decât al meu. Ce am spus? Pardon, al meu este cel mai… 🙂 Am un singur rinichi şi funcţionez cu el de 42 de ani. Adică el funcţionează şi eu îmi văd de viaţa mea.

Acum am scăpat de introducere şi pot trece la ceea ce mă frământă. Ca un posibil viitor cerşetor de organe ce sunt (există oricând riscul ca singurul rinichi pe care îl am să cedeze, dar ştiu că nu aş avea şanse prea mari să mă văd pe liste, din cauză că sunt fumător), urmăresc tot mai atentă ceea ce se întâmplă la noi în legătură cu transplantul de organe, dar şi cu posibilii donatori. Aseară am aflat că până şi un preot romano-catolic a fost de acord să îşi doneze după moarte organele, să poată fi salvate alte vieţi. Mi-am spus că este un bun exemplu pentru românii nostri credincioşi (nu generalizez; mă refer doar la cei care o spun), care de multe ori invocă voia Domnului când spun că nu ar permite să le fie prelevate organele.

În ultima lună am citit pe câteva bloguri articole despre donatorii de organe. Am citit şi comentariile. M-am bucurat văzând că tot mai mulţi oameni îmbrăţisează ideea de a salva vieţi de dincolo de moarte. Trecând peste ceea ce vedem în filme legat de această problemă (oameni ai nimănui omorâţi pentru organe), trecând peste ceea ce spunea Adelina despre baza de date cu posibili donatori pentru miliardarii lumii, unii se agaţă de viaţa viitoare sau de faptul că nu pot accepta să fie ciopârţiţi. Mă întreb dacă ar gândi la fel, ştiind că viaţa unei persoane dragi depinde de aceste donări de organe.

Nu am cunoscut personal nici un om care să fi fost salvat datorită unui donator. Ştiu că după un transplant omul nu îşi revine în totalitate, că viaţa lui nu va fi niciodată la fel cu cea a unui om sănătos, dar sunt convinsă că este de preferat să trăiască având un organ primit de la cineva, decât să îşi piardă viaţa. Am văzut oameni care făceau dializă, oameni care îşi doreau din toată inima să primească un nou rinichi, să înceapă o viaţă nouă. Nu îi pot uita! Nu le pot uita privirile şi vorbele!

Aseară am aflat că anul acesta, în doar două luni, s-au făcut mai multe transplanturi de organe decât anul trecut în şase luni. Din păcate, anul acesta statul a alocat mai puţine fonduri pentru transplantul de organe. :((

Comments
  • javra April 19, 2013 at 3:02 pm

    S-au făcut mai multe transplanturi datorită campaniei făcute de unele televiziuni.
    Statul nu face nimic în acest sens, nu-l interesează, fiindcă nu-i an electoral…

    • Vienela April 19, 2013 at 4:14 pm

      Se pare ca e buna si televiziunea la ceva. :))
      Ii va interesa, daca oamenii vor face ceva in aceasta privinta.

  • Minnie April 19, 2013 at 3:20 pm

    Iti doresc sa ajungi la 101 ani cu acel rinichi! Sa fii sanatoasa Vienela! Atat pot spune!

    • Vienela April 19, 2013 at 4:10 pm

      Multumesc din suflet, Minnie! Sa fiti sanatosi si voi!!!

  • Alexandra Ali April 19, 2013 at 3:24 pm

    Sunt multi impotriva transplanturilor …. Cica nu e bine sa fii ingropat fara sa fii intact. Ce chestie. Si cunosc multe persoane din jurul meu care gandesc asa. Oare ce-or mai gandi cand le va fi lor randul? Religia si Biserica cica ar fi impotriva, dar uite cum un preot catolic citez “a lasat cu limba de moarte” ca organele lui sa fie donate celor care aveau atunci nevoie mai mare …Acelasi preot despre care ai mentionat tu.

    • Vienela April 19, 2013 at 4:09 pm

      Eu am chiar si in familie persoane care nu concep sa ajute, desi in teorie nu ar mai avea ce sa faca cu organele, daca s-ar intampla ceva…

    • mixy April 23, 2013 at 11:01 am

      Şi dacă nu mai am apendice nu mă mai îngroapă ?!

  • Rolling Ideas April 19, 2013 at 3:24 pm

    Şi eu îţi urez 100 de ani fără reparaţii şi rinichi nou!
    Referitor la temă, eu sunt pro donării de organe şi nu văd cum fapta bună de a salva alte vieţi poate fi interzisă de religie. Religia adevărată a iubirii aproapelui nu poate interzice astfel de gesturi, doar religia obtuză şi ignorantă.

    • Vienela April 19, 2013 at 4:06 pm

      Multumesc mult, Andreia! Sanatate va doresc si voua, ca restul… vedem noi cum ne descurcam!
      Din pacate, inca sunt multi cei care nu vad cu ochi prea buni donarea de organe, cei care spun ca doctorii au ajuns sa se creada Dumnezeu.

  • adelinailiescu April 19, 2013 at 3:46 pm

    Uneori e mai bine cu un singur rinichi bun decat cu doi prosti.Ba unii au chiar trei dar mai mult ii incurca piesele de schimb…
    Si eu cred ca suntem pe drumul cel bun in materie de transplant chiar daca pasii sunt inca mici. Sa se schimbe intai mentalitatea donatorilor si apoi vor creste si presiunile asupra statului care nu va avea incotro si va aloca fonduri. Off, banii inca fac diferenta intre viata si moarte…

    • Vienela April 19, 2013 at 4:04 pm

      Cunosc o fata care are ambii rinichi bolnavi. Ba face pietre, ba infectii, ba i s-a spus ca sunt cam “uscati”… E mereu prin spitale… Dar nu pot sa nu ma gandesc si la mine, pentru ca in general cand un organ se imbolnaveste, mai devreme sau mai tarziu si perechea lui o pateste.
      Eu zic ca mentalitatile incep sa se schimbe… Dar exista undeva o baza de date, un ceva unde sa putem specifica faptul ca suntem de acord sa ne fie donate organele, in caz ca o patim si se pot recupera?

  • Vladimir April 19, 2013 at 3:52 pm

    Ba eu cunosc multi oameni care au trait mai mult (acum sun cam toti morti, ce e drept) pe motiv de transplant de maduva. De asemenea foarte multi traiesc (inclusiv eu) fiindca au facut unii donatii de sange.
    Nu e asa simplu. Nu ajunge doar sa vrei sa donezi organe. Trebuie sa ai si o stare de sanatate corespunzatoare si mai ales, factorul limitant, trebuie sa mori in asemenea conditii incat organele sa fie folosibile (se intampla cam rar).
    Dar e ceva ce cam oricine poate face si anume sa se duca si sa se inscrie in registrul donatorilor de maduva. Sigur, se fac niste teste si tot desigur puteti oricand si cand va e lumea mai draga sa fiti contactati sa donati pentru un leucemic, thalasemic sau hemofilic din momentul in care o faceti (e efectiv aproape ca o transfuzie, nu e vreo operatie). Dar e foarte usor, nu e ca un transplant de organe, nu e e atat de invaziv. Si chestia asta chiar salveaza vieti mult mai eficient decat un card de donator de organe care sta.. in portofel. In plus, majoritatea celor care-l au vor muri in neconcordanta cu conditiile necesare pentru donarea organelor (adica vor fi degradate inainte de a fi posibil sa fie colectate). Dar pentru maduva se poate face testul in timpul vietii si donatia la fel! Si tot nu se inghesuie nimeni… Desi transplantul de maduva are rata de succes imensa (mai mica la leucemici, dar mare la Cooley, la thalasemici si foarte proasta la hemofilici). Bine, in Romania din cate stiu nu se face transplant de la donator neinrudit (desi parca s-a incercat la Timisoara, la doamna dr. Marghit Serban, stiu pe cineva care a incercat acolo, ma rog, acum e mort), dar nu cred ca va deranjeaza nici sa salvati un amarat din alta tara, nu? Daca nu ma insel in Romania exista un registru national al donatorilor de maduva. Si asa ajutati potential mult mai tare un leucemic/thalasemic decat donand bani. Asta ca sa nu zic de donatiile de sange care-s chiar nimic si nu se inghesuie nimeni…

    • Vienela April 19, 2013 at 4:00 pm

      Despre transplantul de maduva nu stiam mai nimic. Daca spui ca este atat de simplu sa salvezi o viata, de ce nu incercam sa facem ceva in aceasta privinta? Noi, ca oameni care scriu pe net, care le-ar putea da o idee, un impuls si altora? De ce nu scrii un articol documentat, din care sa inteleaga toata lumea cum se face? Nu stiu daca eu personal m-as putea incadra in categoria posibililor donatori, dar mi-ar placea sa contribui cu ceva. Pe mine nu ma lasa nici sa donez sange, pe motiv ca sunt prea slaba, desi nu sunt anemica, nu am nici o problema la sange.

      • Vladimir April 19, 2013 at 4:35 pm

        S-ar putea ca maduva sa te lase! E un pic altfel, dar seamana cu o transfuzie.
        Nu, eu nu ma bag sa fac campanii, nu pot scrie genul asta de articol. In primul rand nu stiu detaliile stiintifice. Adica biologia trebii o inteleg vag. Si asta e unul din domeniu unde consider eu ca e nepermis sa scriu tampenii. Apoi nu-mi e foarte clar cum sta situatia in Romania in momentul asta. Si din nou n-as vrea sa ofer informatii gresite. De exemplu, ultima data cand am vorbit cu cineva (care stia ce spune ca era patit, il facuse) am retinut ca exista un registru national roman al donatorilor de maduva. Dar uite…nu stiu detalii. Ar trebui scris de cineva cu cunostiinte serioase in domeniu. In plus chiar nu e genul de subiect sa ma atraga vreo clipa sa-l scriu. In plus…cine citeste blogul meu? :))
        Dar, da. Transplantul cu donator neinrudit de maduva (chiar asa scump cum e) salveaza o gramada de tipi cu probleme de sange si stiu ca prelevarea e usoara. Nu stiu insa daca procesul birocratic de donare de maduva in Romania nu e cumva mai complicat decat donarea in sine. Sper ca nu. Sunt convins ca lucrurile astea se pot afla rapid pe internet, fiindca daca exista un registru, exista si o comisie…si fundatii..si blah-blah. Insa sincer eu personal nu fac fata la genul asta de activism. Dar daca tu ai genul asta de interes, cred cu tarie ca ai avea satisfactii. E una dintre formele cele mai eficiente de a vindeca unele tipuri de cancere (mai ales leucemii) Adica ce ti-am scris mai sus iti garantez ca nu e gresit, doar ca-s informatii preluate prin conversatii si interactii, eu nu-s de meserie.
        Uite ce-am gasit aici: http://www.transplant.ro/LabAuth.htm
        Poate scrii tu despre ei. Sau poate faci invitatie vreunei doamne doctor de acolo sa scrie ceva sa-si faca campanie. Ar fi mult mai eficient decat ce as incropi eu cu cunostiintele mele. Ideea este ca e pacat sa nu se stie fiindca atatia leucemici au trait ceva mai mult din cauza asta (si unii inca mai traiesc pe motiv de transplant, mai ales in tari ca UK unde rata de succes la transplant era 7/10 prin 2009). OK sunt si multe belele (pentru transplantat nu donator). E o chestie numita sindrom “host versus graft” care e nasol si unii il dezvolta. Sunt tot felul de detalii, ar trebui cineva care se pricepe, de meserie.

  • Cuvânta April 19, 2013 at 4:16 pm

    Stiu multe persoane cu un rinichi scos care nu au nici pe dracu, dar iti inteleg frica. Lasa-te de fumat, fumatul dauneaza rinichilor.

    • Vienela April 19, 2013 at 4:18 pm

      Poate reuseam si eu, daca erai langa mine cand te-ai lasat. :((

  • adrianatirnoveanu April 19, 2013 at 4:18 pm

    Vienela,in primul rand …sanatate. Tie si turor celor din jurul tau. Ai crede cand iti spun,ca asta e un subiect fata de care sotul meu si cu mine avem pareri diferite? El,doctor,imi spune ca nu ar putea sa fie de acord cu donarea de organe,in caz daca as pati eu ceva,pentru ca el crede,oricata anatomie si medicina cunoaste,ca daca sunt viabile,inseamna ca si omul are o sansa sa-si revina.El e omul miracolelor.De cate ori deschid subiectul,de atatea ori il inchide brusc. Ma opresc aici,desi intelegi bine unde imi indrept gandul. Articolul asta e ca o rugaciune colectiva.Frumos.

    • Vienela April 19, 2013 at 4:20 pm

      Multumesc mult, Adriana! Sanatate si voua!
      Acelasi conflict este si in familia mea… Te inteleg perfect!
      Ce frumos ai spus, rugaciune colectiva!

      • adrianatirnoveanu April 19, 2013 at 6:38 pm

        …tu ma inspiri.Mereu.Cel putin de o luna incoace.Sti ca azi e o luna de cand am scris la tine articolul,si 31 de povesti la mine? Ce zici de asta?

  • zdwub April 19, 2013 at 4:23 pm

    Sau este posibil sa traiesti mult si bine cu acel sngur rinichi fara sa ai nevoie de dializa sau donator:p eu asta iti doresc din toata inima!!

  • Ana-Maria April 19, 2013 at 4:56 pm

    Renuntand la fumat aduci un mare beneficiu sanatatii tale…iti scria asta subsemnata care a fumat 22 de ani.
    Cat despre stoparea transplanturilor…ca orice lucru bun si frumos , este efemer si se strica repede. 🙁

  • raul rual April 19, 2013 at 5:57 pm

    Hai mai, cel putin un sapun, nu?

  • Andra April 19, 2013 at 5:58 pm

    Si eu am informat pe toata lumea ca daca o sa fie vreodata cazul vreau sa imi fie donate organele. Oricum sunt moarta. Sa nu imi scoata ochii sau sa imi strice fata, in rest… take away.

  • elly weiss April 19, 2013 at 8:21 pm

    Ma intreb, unul dintre cei care spun ca trebuie sa se infatiseze intregi in fata lui Dumnezeu… daca ei insisi ar avea nevoie de transplant…ce-ar spune? Ca nu vor sa primeasca nimic de la nimeni? Ma cam indoiesc…

  • miha.ela April 19, 2013 at 8:33 pm

    Eu as vrea sa fiu incinerata dupa donarea organelor, pana la realizarea acestui lucru sa fim noi sanatosi sa putem face acest lucru 🙂

  • Iuliana April 20, 2013 at 4:51 am

    Si eu tot un copil, tot un inel, dar am doi rinichi. Na, ca aici nu ne potrivim :)) Dar îţi doresc să trăieşti bine-merci 100 de ani cu rinichiul unicat.
    Sunt pro donare de organe. Nu stiu ce parere are biserica si de ce, dar eu ma gandesc ca daca Dumnezeu nu vroia, posibilitatea donarii de organe nu exista, asa ca eu sunt pentru.

  • coco April 20, 2013 at 5:27 am

    am citit si eu despre acel preot , primul din tara noastra..
    nu cred ca este chiar mare problema cu un rinichi , mama mea are 75 de ani , sanatoasa , cu un rinichi si cu unul atrofiat din nastere , cat o bobita este…habar nu avea pana acum 3 ani 🙂

  • Radu April 20, 2013 at 5:34 am

    Eu am vazut campania de informare La Pro Tv si mi s-a parut ca a ajutat destul de mult.
    Iar statul nu ar trebui sa rateze acest start !

  • pinguuina April 21, 2013 at 6:26 am

    si eu am luat decizia asta, ca sa fiu donator de organe dupa moarte. insa e putin dificil la partea cu familia. mama accepta foarte greu chestia asta.
    noroc cu campania initiata de Romania Te Iubesc, asa afla mai multa lume ca poate sa faca chestia asta.
    si btw, cred ca prin vreo 3 spitale am umblat, si inca cateva locuri, si tot nu o stiut sa imi spuna cineva ce trebue sa fac/semnez ca sa intru in baza lor de date, cum ca doresc sa imi donez organele dupa ce mor. vai, vai.
    multa sanatate.

  • Dana Lalici November 26, 2013 at 3:26 am

    Iti multumesc pentru link. E impresionant. E unul din articolele acelea ale tale pe care eu le compar cu Concertul ( stii tu care-cel pe care l-am admirat eu). Am o colega cu aceeasi caracteristica- ca sa nu ii spun problema- si iti spun pe post de amuzament, desi este perfect real, in fiecare an ne aduce prajituri, la o data fiza, ca pomana pentru rinichiul ei care nu mai este.

    Articolul tau nu este bun numai prin prisma povestii de viata pe care o ofera si a cuvintelor in care ai imbracat-o, ci si prin indemnul pe care il adresezi. Si eu mi-am exprimat fata de Florin dorinta de a fi, daca va fi cazul donaor de organe si sunt ( sau eram- pana cand glicemia sa imi creasca ngrijorator) donator de sange. Macar atat sa pot face, mi se pare minimum…si nici macar un gest nobil, ci unul firesc. Te imbratisez. Mi-ai devenit si mai draga, stii?

  • […] mă trezesc că mi se vorbește despre cei doi (sau mai mulți) copii ai mei. Nu, eu nu am decât un singur copil, pe Ionuț. Celălalt băiat despre care vorbesc este de fapt soțul meu. Scriind des despre ei, […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.