Supărat că rămânea la serviciu în timp ce sora și cumnatul lui plecau la părinți, la Suceava, apoi spre Eforie, pentru câteva zile de plajă, tânărul Edi le-a spus rânjind să nu se întoarcă fără un borcan de castraveți murați pregătiți cum doar în Moldova știu femeile să pregătească și fără un pumn de nisip de pe plajele litoralului. I-au promis că îi vor aduce tot ce a cerut și chiar mai mult de atât. De ce nu și niște pepeni roșii murați la un loc cu conopidă, gogonele, morcovi, castraveți și pere? De ce doar nisip, când i-ar putea aduce scoici cu forme deosebite și cochilii de melci în care încă mai cântă marea?

Ajunși la Suceava, sora și cumnatul lui Edi au uitat complet de promisiuni. Aveau dealuri de urcat, neamuri de vizitat, părinți de ajutat la treburile gospodăriei. Aveau de povestit despre întâmplările din capitală, despre bârfele de la bloc si din sat, despre planurile de viitor, care includeau cumpărarea unei mașini mai bune decât cea cu care se călătoriseră până la Suceava. Din vorbă în vorbă, din poveste în poveste, discuția a deviat spre internet și spre multele posibilități pe care le avem acum.

Unul dintre verii lor , băiat tânăr, crescut pe dealurile înverzite ale Sucevei, acum abia întors din străinătate, le explica înfierbântat cum și-a cumpărat el mașina doar vizitând site-ul autodel suceava, cum a găsit acolo mașini pe alese și cum a renunțat la vacanță pentru a nu rata ocazia ivită. Sora lui Edi s-a uitat lung spre soțul ei, soțul ei i-a răspuns cu o privire la fel de lungă. De la gând și până la faptă nu a mai fost decât un pas. Ce ar fi dacă ar renunța și ei la concediul plănuit îndelung? Ce ar fi dacă nu ar mai cheltui bani la mare anul acesta? Ce ar fi dacă și-ar arunca ochii pe acel site?

Așa a rămas Edi anul acesta fără pumnul de nisip, fără scoici cu forme deosebite și fără cochilii de melci în care încă mai cântă marea.