Skip to main content

Un ochi plânge și unul râde

De fapt, îmi lăcrimau amândoi excesiv când încercam să citesc, deși purtam ochelarii. Am început prin a cumpăra alimente orbește, pentru că nu mai distingeam literele pe etichete. Într-un final, după aproape un an în care m-am simțit ca o cârtiță de câte ori am luat o carte în mână, am decis să merg la un control oftalmologic. Controlul este gratuit în UK, însă ochelarii costă destul de mult. Cei aleși de mine sunt 130 de lire. Aveau și mai ieftini, însă mi-a căzut privirea pe un anumit model de când am intrat în clinică. Încercările tipei de a mă convinge să mă uit și la alte modele s-au soldat cu un eșec total, de care probabil își va aduce aminte o vreme.

Revenind la titlu – Un ochi plânge și unul râde -, vreau să vă povestesc cum au decurs lucrurile la cele două controale oftalmologice făcute până acum, unul în România, cu patru ani în urmă, și unul în Uk, cu o oră în urmă.

România 2015. Controlul a fost gratuit și a durat mai puțin de cinci minute. Mihai nici nu a avut timp să își termine țigara, că eu eram deja afară. Doctorița m-a băgat într-un cabinet unde am fost pusă să privesc un monitor și să citesc literele afișate acolo. O porcărie, dacă mă întrebați pe mine, pentru că pe fiecare rând erau aceleași litere, în aceeași ordine. După o vreme, chiar dacă nu le mai vedeai, tot știai că sunt acolo și aveai impresia că le-ai zărit. După ce am ieșit din cabinet, am fost mutată într-o altă cameră, unde m-au pus să citesc un prospect medical, timp în care doctorița îmi tot schimba lentilele, ca să își dea seama care mi se potriveau. Ochelarii m-au costat 280 lei.

Scoția 2019. Control gratuit care a durat 50 de minute. Pentru fiecare eventuală problemă în parte mi-a fost testat fiecare ochi în parte (lucru care nu s-a întâmplat la noi în țară). Pe lângă testele de vedere la distanță (care mi-au ieșit perfecte) și vedere de aproape, teste pentru mușchii ochilor, ochii mi-au fost testați inclusiv pentru glaucom, deoarece mama mea a suferit de această boală. Aparatură ultramodernă și un doctor minunat, atent la fiecare detaliu. Mi-a pus sute de întrebări și mi-a controlat ochii cu nici nu mai țin minte câte aparate. Între două teste mi-a povestit că a lucrat la ei la cabinet o româncă din Moldova. Nu reținuse orașul, dar vorbea tare frumos despre fată, dovadă că românii nu ne fac toți de rușine pe unde merg.

S-a dovedit că nu am nimic altceva. Odată cu înaintarea în vârstă, mă lovesc de problema tuturor oamenilor săriți de 40-45 de ani: nu mai văd bine de aproape, deci nu mai pot citi fără ochelari. A sosit momentul să renunț la cei vechi, căci nu mă mai ajută decât la calculator, nu și la cititul cărților sau al etichetelor. Mă voi bucura de unii noi începând din data de 11 iulie (când voi pune și poze cu ei, dacă nu vor avea nevoie de ajustări finale).

 

Comments
  • vax-albina July 3, 2019 at 7:51 pm

    Și uite așa uită omul de unde a plecat și prietenii pe care i-a avut.
    Ochelarii să vă folosească și să vă lărgească orizontul.

  • Dana Popes July 3, 2019 at 11:56 pm

    Sistemul medical din Europa de Vest este mult mai bun decat cel din Unites Sttes. Nu mai spun de cel din Romania, care, desi este gratuit, este la pamant.

  • Ioana July 7, 2019 at 11:33 am

    Suntem prea rai si mistocari ca sa fim seriosi si bine intentionati. La noi daca cineva nu vede bine, isi gaseste zeci de mistocari si niciun medic.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.