Pregătirile pentru plecarea în Grecia au durat mai mult de două săptămâni. Aveau bagaje de făcut, nu prea multe, dar alese cu mare grijă, să reprezinte strictul necesar. Aveau nevoie de hărţi, pentru că drumul până acolo îl străbăteau prin munţi, alături de o călăuză de încredere, pe care o căutaseră câteva luni.
Când totul a fost gata, ne-am luat rămas bun şi au plecat în căutarea unui nou El Dorado. După multe peripeţii la iugoslavi şi o sperietură mare la macedoni, după ce au îndurat frigul şi foamea, după ce au stat cu pistolul la tâmple, întinşi pe iarbă la macedoni, au reuşit să vadă Grecia. Trecuseră 6 zile de la plecare.
Grecia. O ţară de vis, cum nici nu îşi imaginaseră vreodată. Căldura cu care nu erau obişnuiţi îi moleşea, făcându-i să iasă doar seara pe străzi. Au fost fermecaţi de luminile colorate din Atena, s-au închinat văzând magazine cât blocul.
În prima seară, murdari şi obosiţi, au intrat într-un bar să se răcorească. Penumbra de acolo dădea senzaţia de intimitate şi le ascundea feţele murdare de praf. La mese vedeau perechi care se ţineau de mâini sau se sărutau. Muzica lentă completa tabloul. Apoi au descoperit cu stupoare că în acel bar erau doar bărbaţi, unii cu părul lung, despletit. Şocaţi, au rupt-o la fugă, s-au călcat pe picioare, abia nimerind uşa.
Al doilea bar în care au intrat era total diferit. Zgomotos, plin de lumină şi culoare. S-au asigurat că sunt femei în bar, apoi au comandat sucuri şi beri. Ceea ce i-a uimit şi încântat a fost baia, pregătită până şi pentru “turişti” ca ei. Au găsit acolo apă caldă şi şampon, cu care s-au spălat bine pe cap în chiuvete, sub privirile cam mirate ale celor care intrau şi ieşeau.
Întâmplator, unul dintre ei a descoperit vântul cald care usca părul ca la coafor. Au petrecut o oră în baie, uscându-şi părul şi tricourile pe care tot cu “şampon” le-au spălat. Au fost primii mei prieteni care au văzut şi folosit săpunul lichid şi uscătoarele din băi, care au dat nas în nas cu viitorul, imediat după căderea regimului comunist.
Norocosi si curajosi :-) Uneori si eu imi doresc sa fi fost mai mare
amuzanta poveste :)) Ai un stil aparte de a povesti cu mult haz totul :) Mi-a placut!
Eu am iesit din tara in 90 si am niste intimplari dragute petrecute prin occident. De exemplu in Germania am stat la un semafor caruia nu i se mai schimba culoarea in verde cam 15 minute pina a venit un alt trecator si a apasat pe un buton. In Italia, aproape in fiecare toaleta publica, dadeam cite un test de inteligenta. Din dorinta lor de a face totul cit mai igienic felul in care se dadea drumul la apa era ori cu clapeta pe pardoseala, ori cu senzor, ori apasai pe un tzumburush etc. Acum toate astea par lucruri banale…
Mirajul civilizatiei :) Ma rog, nu era un miraj, dar pentru cat de inapoiati eram noi…
stop adica asta este poveste adevarata ??? LOL :))
Cu gandul la muzica din diversele cluburi din UE pe care am de gand sa le vizitez si eu vreodata in viitor, (mai ales ca acum am fost tentat si de acest articol, care mi-a reamintit ca Grecia nu e interesanta doar pt a vizita diverse ruine si cateva statui care nu au fost inca instrainate pt a acoperi datoriile acelei tari ai carei rezidenti par a avea de mii de ani un stil de viata cam egoist si posibil chiar iresponsabil de extravagant), te invit la o Leapsa Muzicala ff dificila la care e voie sa raspunzi numai cu melodii sau cantece (fie moderne fie clasice), si la care eu inca ma chinui sa aflu cum pot sa raspund cat mai sincer si corect, fiind total lipsit de afinitati muzicale si, (din pacate), chiar de prea mare experienta de dans. E OK sa nu raspunzi la toate intrebarile daca ti se par prea multe si sa alegi macar cateva care iti plac. Desigur, invitatia este extinsa tuturor carora cred ca le-ar face placere sa se gandeasca in stil muzical.
Am vazut-o la tine si am incercat sa o ocolesc, tocmai pentru ca nu stiu sigur daca ma descurc. Dar m-a provocat si Vladen, spunand ca asta este farmecul lepselor, sa muncesti la ele, sa pui neuronii la treaba. :))
O voi face zilele astea.
Prietenii mei au adus din Grecia o caseta (pentru casetofon) cu muzica greceasca. La acea vreme mi s-a parut divina, pur si simplu. Nu stiu ce as mai crede acum, daca as asculta.
Iti dai seama cum se uitau bosimanii la capacele de sticle si la cioburile de oglinda pe care le dadeau “cadouri” colonistii!:) Sau cum au privit amerindienii caii conchistadorilor si armele de foc…Cam asa ne uitam si noi la lucrurile pe care le vedem prima data.:)
e greu cu tehnica asta, mai ales cand provii dintr-o tara ca a noastra pe vreamea raposatului.
=)) m’a amuzat foarte tare finalul :))
Au niste amintiri de neuitat cu siguranta..
Imi amintesc ca parintii mei nu iesisera din tara niciodata. Tata nici acum n-a facut-o
Eu cand am iesit prima data in Ungaria ma simteam regina lumii:)))
:) Parca-i vad la uscatoarele din toaleta aceea :) Si parca le vad incantarea…
Ce am crescut si noi! Putem povesti cu rambetul pe buze anumite momente acum.