Un muscoi și o albină,

întâlnindu-se-n grădină,

au decis…

Auzul meu nu mai este la fel de fin ca altădată. Cu toate că m-am străduit, nu am reușit să aflu ce anume au decis, dar sunt sigură că imaginația voastră poate face lumină în acest caz. Primăvară, soare, păpădii, un muscoi, o albină și orice mai doriți voi. Credeți că poate ieși o poveste din aceste ingrediente? Răspunsurile, dacă vor exista, își vor găsi locul chiar aici, în grădina unde un muscoi și o albină au decis…

un muscoi si o albina

Misughita mi-a trimit o foarte simpatică poezioară:

“Un muscoi si o albina,
Intalnindu-se-n gradina,
Au decis de dimineata
Sa viziteze o piata.
Auzit-au ei, se pare,
Ca-n piata e zumzet mare
Si voiau sa afle, just,
Daca-i tocmai cum s-a spus…

Imediat ce-au hotarat
Intr-o nalba s-au varat
Si-au asteptat, rabdatori
S-apara transportatori.

Iata nalba recoltata,
Stivuita, aranjata,
Legata in buchetele
Pe taraba, la vedere.

Ei atunci ies la lumina
Curiosi, e ca-n gradina?

Dar la piata, din pacate,
Oameni sunt puhoi, mai frate!
Pe-albina o acceptara,
Desi se cam speriara…
De muscoi strigara-n cor
Cum ca e respingator!!!!!
Atat de urat, murdar,
Galagios, prea vulgar!!!!
Nu-i chip sa-l vada in ochi!
(Si nu sunt deloc miopi…)
L-alungara, il bruscara,
Se-agitara si tipara;
In loc sa viziteze piata,
De-abia, de-abia-si salva viata…

Trist, plin de nefericire,
Dezamagit de-asa primire,
Se intoarse in gradina
Cu nalba si cu lumina
Astrului stralucitor,
Unde zumzetul, de zor,
Se-aude de dimineata…
La fel ca acolo-n piata.
Dar stie de unde vine:
De la dragile albine,
Prietene saritoare
La necaz, la o-ncercare…
Papadia aurie
Tine loc de palarie,
Iar o frunza verde, lata,
E-o umbrela colorata.
Nu conteaza aparenta,
Aici, toti judeca esenta!

Iar muscoiul si-o albina
Iubesc viata in gradina!”

Diana Kundalini:

“Au decis sa mănânce pe terasa “La Păpădie” acelaşi fel de papa.”