Să pierzi nu este întotdeauna cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla, ba uneori acea pierdere se poate dovedi a fi un câştig nesperat, neverosimil, aducător de exuberanţă. Plecasem la vânătoare. Nu aveam prea multe arme, însă cele din dotare păreau a fi suficiente, mai ales că aveam în jur câteva persoane ce mă încurajau şi uneori mă ajutau. Vedeam vânatul clar, îi vedeam forma, culoarea, mişcările şi, în anumite zile, simţeam că poate fi al meu.
Am crezut că leşin de supărare în clipa când glonţul unui alt vânător l-a ochit şi l-a doborât. Pierdusem trofeul, pierdusem vânatul preţios la care visasem atâta timp. Mă întorceam acasă cu coada între picioare şi, în loc de aplauze pentru munca depusă, în prima clipă am primit reproşuri. Nu, mă exprim greşit! Nu erau reproşuri, ci păreri de rău tardive. De ce nu ai folosit arma oferită de Adi? De ce ai ales acest glonţ orb? Parcă mai avea vreo importanţă “de ce?”… Într-o zi, cu permisiunea “pădurarilor”, a celor ce aveau în grijă pădurea şi vânatul, voi povesti de ce am ales acel glonţ.
La scurt timp după ce m-am întors acasă pentru a-mi linge rănile provocate de eşec, supărarea mi s-a transformat în exuberanţă. Vânătorul nu mai era trist, ci îmbrăţişa pe toată lumea, râdea din senin, sărea şi bătea din palme ca un copil. Vânătoarea de comori la care tocmai pierdusem îmi aducea un câştig nesperat şi neverosimil, dar îmi şi dovedea că unii oameni sunt minunaţi, sunt mai presus de cuvinte. Nu ştiam dacă mă pot lăuda cu el, nu îl văzusem decât în poze şi aveam impresia că trăiesc într-un vis, că nu poate fi real ceea ce se întâmplă.
Kadia şi Vladen, pe care cu siguranţă îi cunoaşteţi, iar dacă nu îi cunoaşteţi, staţi de acum înainte cu ochii pe ei, pentru că sunt nişte oameni minunaţi (Departe de mine gândul de a-i peria. Pur şi simplu mi-au plăcut de cum i-am descoperit, i-am urmărit cât am putut de des şi am ţinut întotdeauna cont de părerile lor, pentru că sunt inteligenţi şi îmi place felul în care gândesc, iar ei ştiu deja toate astea), au decis să îmi ofere cadou ceva la care nu aş fi îndrăznit să visez:
“Ne gândeam de ceva vreme să oferim nişte premii de consolare celor clasaţi pe al doilea sau al treilea loc. Ca atare, am discutat cu Vlad şi pentru că ne pare foarte rău că nu ai câştigat premiul concursului, ne gândeam ca premiu de consolare, dacă te-ar interesa un MacBook Air mai vechi- la mâna a doua, dar în perfectă stare de funcţionare. Este calculatorul mic al lui Vlad, pe care vrea să-l schimbe…”.
Dacă mă interesează? Mă mai întrebi, Kadia? Stai să îmi revin din leşinul provocat de surpriză şi îţi răspund… :) După un timp care mi s-a părut cât o eternitate, după ce am schimbat multe mailuri şi am pus detaliile la punct, ieri s-a întâmplat minunea! Cel mai frumos vis s-a transformat în realitate. În fata blocului meu, zâmbitoare şi foarte frumoasă, cu laptopul şi câteva cărţi într-o plăsuţă, era Kadia! Exact aşa cum mi-o imaginasem: feminină, senină, prietenoasă, zâmbitoare şi frumoasă! Mi-au dispărut emoţiile, mi-a dispărut tremurul până atunci de necontrolat. :)
De cum am pus mâna pe el, mi-au dispărut şi temerile că nu mă voi descurca. Instrucţiunile de la Vladen erau clare, atât de clare încât şi un copil ar fi înţeles ce are de făcut. Cel căruia îi spusesem până atunci jucărie este de fapt un giuvaier, o bijuterie sensibilă, care reacţionează la cea mai fină atingere, care înţelege imediat ce doresc şi face exact ceea ce îi cer. Ca şi vulpea care nu ajunge la struguri, doream să cred că un măr muşcat nu este cu nimic mai presus de alte sigle. Abia când l-am atins, când am văzut cât de uşor îmi este să îmblânzesc acest armăsar aparent nărăvaş, am înţeles că Apple îşi merită renumele.
Perioada de acomodare aproape că a trecut. M-a prins ora 2 noaptea cu el în braţe, cu zâmbetul pe mutră şi fericirea în suflet. Am prieteni minunaţi, am un giuvaier pentru care chiar pot fi invidiată, voi avea mai mult timp pentru a sta pe internet, se va termina cu discuţiile din familie, legate de drepturile la calculator ale fiecăruia :) , voi putea ieşi mai des din casă fără să am senzaţia că îmi abandonez blogul.
Kadia şi Vladimir, încă nu s-au inventat cuvintele cu care să vă pot mulţumi îndeajuns! Vă doresc să fiţi sănătoşi şi să realizaţi tot ceea ce vă propuneţi!
Foarte tare! Felicitări Kaida şi Vladen pentru iniţiativă şi ţie Vienela pentru locul 2. Se poate şi mai bine :) data viitoare vei fi prima! Te pup şi îţi doresc o zi minunată!
Multumesc, Teo! Nu stiu daca ma crezi, dar sunt fericita ca am pierdut, fericita ca am asa prieteni! :)
O zi minunata si tie!
Doamne, cum să nu te cred! Şi eu aş fi foarte happy :D
Ai primit un like din partea mea :)
Te cred! :) şi eu aş fi la fel :D
Ai primit un like pe blog din partea mea. Intră pe blog şi vezi. Te pup!
Foarte, foarte frumos, nici n-am cuvinte! Sa-l folosesti sanatoasa :*
Multumesc mult, Bia! Nici eu nu am cuvinte… Am doar o mare, mare bucurie in suflet!
Să-l stăpâneşti sănătoasă!
Şi felicitări pentru locul II!
Multumesc mult! A fost un concurs greu, dar atat de frumos, atat de “altfel”, incat as mai participa chiar si fara sa fie pus vreun premiu la bataie.
Kadia și Vladimir, ce nume frumoase, pe tatăl meu îl chema Valdimir! Niște oameni minunați, întradevăr. E superb să ai asemenea prieteni, dar îi meriți, deoarece și tu ești o persoană deosebită. Ai văzut ce bun e locul secund…uneori?! Te felicit pentru premiu și pentru prietenii tăi de aur! :)
*Vladimir, am tastat greșit, cer scuze.
:))) Intr-adevar, locul secund mi s-a potrivit de minune de data aceasta!
Iti multumesc mult, Mirela! Sunt, cu adevarat, prieteni de aur!
Vienela, ne bucurăm şi noi de bucuria ta! Şi felicitări!!!!!!! Frumos gest au făcut Kadia şi Vladen! Dar sper că nu este vorba de concursul acela, că pe acela erai pe locul I?
Multumesc mult, Mihaela! Concursul organizat de Kadia s-a terminat de vreo doua luni, dar ea abia acum a venit in tara. Am lasat link spre el, pe Vanatoarea de comori. Nu a fost nimeni pe primul loc acolo, pana in ultima clipa. Regulamentul, formatul, totul a fost excelent pregatit, iar etapele tot mai grele, dar foarte frumoase. As repeta oricand experienta.
Eu sunt toata piele de gaina si aproape ca ma bucur mai tare decât tine si-mi vine sa le multumesc Kadiei si lui Vladean din toata inima mea.
Sa-l stapanesti sanatoasa fata dreaga si sa-ti aduca inspiratie si povesti minunate pe care sa ni le spui si noua asa cum numai tu stii.
Ah, ce bine-mi pareeee!
Nina, mai stii cat plangeam ca nu am si eu jucaria mea, sa pot sta cat vreau pe net, sa pot scrie cat vreau, fara sa ma grabesc? Uite ca mi s-a implinit visul, datorita unor oameni cu adevarat deosebiti! Multumesc mult, Nina mea draga!
Felicitari, Vienela!
Habar n-am despre ce concurs scrii dar premiul pe care l-ai primit e minunat. Da, am inteles ca e “de consolare” :) si stiam de ceva timp ca Vladen si Kadia sunt minunati.
Sa-l stapanesti sanatoasa! Si celor doi le doresc impliniri in toate planurile vietii! Si tie, sa fie clar! :)
O saptamana minunata sa ai!
Multumesc mult, Diana! Spre vanatoarea de comori de la Kadia eu am tot pus linkuri in timpul concursului, dar putini au fost cei care au intrat sa vada despre ce este vorba.
O saptamana minunata sa ai si tu!
Felicitări! Sunteţi un grup extraordinar!!!
Multumim mult, Adrian! Esti bine venit in grupul nostru!
Vin cu mare plăcere, cu tot cu suflet…
Stiu si iti multumesc! Multi dintre noi iti apreciaza felul in care scrii si te porti!
Si eu sunt foarte bucuros pentru tine si sper din suflet ca de acum incolo sa nu te mai supere faptul ca nu ai destul timp la calculator ca sa poti face tot ceea ce iti doresti. Sa-l stapanesti cu placere si sa-l folosesti cum stii tu mai bine, bucurandu-i si pe altii. Hai ca deja te-am cam laudat si nu este bine. Si de acum inainte, tine minte ca o sa mai apar si eu cu cate o parere, daca se poate… :)
Acum chiar nu mai am motive sa ma plang, dar stiu ca vor fi persoane care se vor vaita ca fac curat si gatesc mai rar ca inainte. :-P
Azi m-am trezit atât de supărată! Cineva, ieri, a avut grijă să mă atingă ceva. Şi m-a atins de bine ce nu-mi trece nici azi. De o săptămână îmi băteam capul cu ideea asta cum ar fi să găsim ceva la mâna a doua să nu te mai aud: ” mi-a expirat timpul la calculator”. Noi tocmai ce achiziţionasem ceva în acest mod. Între timp, că aşa se întâmplă, cineva îmi trimisese un site cu laptopuri încă bune, preţuri diferite. Dar povestea ta este atât de specială încât aceşti doi oameni brusc devin …de iubit în inima mea. Am o nedumerire: de când nu mai putem fi exuberanţi public, încăt orice compliment făcut cuiva pare o ” periere spre obţinere de…” completaţi voi că eu nu ştiu. Cunosc atât de puţini oameni care sunt generoşi. Sunteţi minunaţi. Mă bucur, Vienela! Respect pentru prietenii tăi….şi rezolvă cu net-ul, să nu-ţi mai expire timpul la calculator. Pup.
Adi, scumpa mea, sunt interzisa! Deci, chiar nu stiu ce sa spun! Am ramas blocata, cu ochii in lacrimi! Nu stiu ce sa spun, in afara de faptul ca toata viata am crezut ca sunt o mare ghinionista, ca acum sa descopar ca om mai norocos ca mine nu exista! Am atatia prieteni minunati!!! Va iubesc si va multumesc ca ati intrat in viata mea!
Nu trebuie sa iei in seama toate rautatile care apar in jurul tau. Ignora si mergi pe drumul ales de tine! Nu esti nici prima, nici ultima care o pateste… Uite articolul scris de mine imediat dupa ce am simtit cu adevarat ca am intrat in blogosfera. :))))
Asta e magia blogului. Cât despre starea mea…nu se pune. Trece. Curios e că nimeni nu mi-a zis nimic. Dar nu pot spune aici. revin. pup…norocoasa zilei
Nu stiu la ce te referi cand spui ca nimeni nu ti-a spus nimic, dar am convingerea ca imi vei explica pe privat. Te imbratisez cu drag!
Foarte frumos! Felicitari tie si celor care au pornit aceasta initiativa.
Multumesc mult, Adrian!
Sa il folosesti cu mare drag , Vienela! :)
Sa-l folosesti cu spor ! Bag de seama ca te cam iubeste lumea ! :)
Multumesc mult, Radu! Hai, recunoaste ca si tu tii la mine putin… :))))
Foarte buna initiativa. Da, rar oameni asa.
ce mă bucur pentru tine!
ştiam de concursul kadiei, chiar l-am admirat de la distanţă, impresionată de stilul lor de a inventa jocuri care să atragă bloggerii. pe vladen l-am descoperit mai târziu cu chipul lui de copil mare… îmi plac mult comentariile lui, ba chiar este impresionant pentru cineva care nu este vorbitor nativ de limbă română!
felicitări, felicitări!
meriţi premiul din plin.
Să-l stăpânești sănătoasă. Mă bucur mult pentru tine. Și nu numai pentru laptop. El este doar un obiect. Mă bucur enorm pentru faptul că ai așa prieteni. Prietenia lor este neprețuită și ăsta este lucrul cel mai important.
Și mă mai bucură ceva. Că de la tine am ajuns și eu pe blogurile lor. Mulțumesc pentru asta.
Să-l foloseşti sănătoasă, să scrii la fel de frumos ca până acum!
Eu as zice ca prietenia dintre voi e speciala…un giuvaer. Jucaria a venit ca o reactie fireasca, un gest normal facut intre oameni care se apreciaza si respecta reciproc. Trebuie dat exemplu genul asta de relatii, poate in felul asta se mai ‘sensibilizeaza’ neuronul celor care doar stiu sa intinda mina si sa ceara.
Felicitari Vi, tu ai cistigat de fapt concursul iar gestul celor doi prieteni ai tai tocmai mi-a demonstrat acest fapt.
Respect pentru Kadia si Vladen!
Sa il folosesti cat mai mult, sanatoasa si inspirata! Stiu ca aveati mereu dispute pe timpul petrecut la calculator, ca era putin unul singur pentru toata familia.
Stiu vag despre concursul respectiv dar nu efectiv ce a insemnat si nici despre ce fel de premiu era vorba. Stiu doar ca nu mai aveai timp de mai nimic :))
Felicitari! :)
Ce faaaaain! :D Bravo!
:) Să-l stăpânești fericită! Frumos gestul lor, mai rar întâlnești astfel de oameni.
Wow, nu stiu cum de mi-a scapat postarea asta pana acum! Puteam sa bag mana in foc ca de la tine nu mi-a scapat nimic….
Ma bucur foarte mult pentru tine, sa-l stapanesti sanatoasa si inspirata!
Ce-mi place cand prieteniile virtuale se transforma in prietenii reale!