Un gest neașteptat de simplu și de firesc
Copiii sunt ființe uimitoare, care te pot învăța că un gest neașteptat de simplu și de firesc adulții rareori fac. Doar sufletele inocente se pot gândi la lucrurile mărunte ca fiind importante. Sau invers.
Un gest neașteptat de simplu și de firesc făcut de o copilă de numai câțiva ani
Rolele alunecă ușor pe asfaltul încălzit de soarele amiezii. Fetița își scutură pletele, încercând să alunge o albină care, mai mult ca sigur, s-a rătăcit și acum își caută drumul spre stup. Căci trebuie să știți, dragii mei, că viața albinelor nu este întotdeauna ușoară. Când nu se rătăcesc, acestea rămân uneori ascunse în părul fetițelor, pentru a se mira de cele văzute.
M., fetița din povestea noastră, nu-și pierde vremea încercând să afle ce vrea gâza. Are treburi mult mai importante de făcut și ele o presează. Pe brațe îi atârnă moale o pisicuță de un negru lucios, brăzdat ici-colo de pete albe. M. se grăbește – nici ea nu știe unde. Vrea doar un loc în care să așeze pisica.
I-au amorțit brațele. Starea animalului o sperie. E prea bleagă, prea cuminte, prea adormită. Vecina de la prima scară, o știți, cea care are un câine simpatic foc, îi face semn să se oprească. Rolele scârțâie pe asfalt. Capul pisicii se balansează de la stânga la dreapta.
Situația nu mai poate continua așa. E timpul ca M. să depună trupul pisicuței în iarbă. Animalul își saltă căpșorul, cască adânc, închide ochii și se stinge. Vecina simte cum un fulger îi trece prin stomac. Fetița rămâne calmă. Poate nu înțelege gravitatea situației. Sau poate că e puternică și plină de curaj.
Nu mai este nimic de făcut, spune tristă vecina. M. știe că nu este adevărat. Întotdeauna mai este ceva de făcut. Poate un gest neașteptat de simplu și de firesc
Se prinde cu o mână fermă de brațul vecinei, pentru a nu se dezechilibra. Rupe un mănunchi de iarbă și presară din pumnișorul strâns câte un fir peste pisica moartă. Fir cu fir.
Se apleacă iar, și iar adună iarba cu care să acopere trupul lovit de o mașină care gonea pe străzi tocmai când felina traversa. Vecina privește, înfiorată de gestul atât de simplu, de firesc, de neașteptat, apoi se întoarce în casă și scrie pe blog despre un suflet de copil, întru aducere aminte.
Dacă ai timp, poate vrei să citești și:
Lucruri privite din perspectiva greșită
Oamenii sunt diferiți și totuși asemănători
Scriu de cand eram copil, deci sunt scriitor
Copilul nu devine mai deştept dacă îi spui că e prost
Alungă-mi tristețea, iubitule!
Aaa, si acum plang! Ce moment! Am trait momentul asta parca s-ar fi petrecut in fata mea!
Imi pare atat de rau ca te-am intristat! Nu imi iese din minte manuta fetei, cum scutura fire de iarba peste pisicuta… :( Trebuia sa scriu, sa ma descarc.
Of!Biata pisicuță. :( Câtă maturitate la un copil!
Emotionant! Este intotdeauna dureros cand o vietate moare..