Dacă cineva m-ar întreba ce joc care să dezvolte cunoştinţele despre pământ, despre lumea înconjurătoare recomand pentru copiii de gimnaziu, aş răspunde fără ezitare ŢOMANAP- ţări, oraşe, munţi, ape, nume, animale, plante. Este jocul care pe mine şi pe prietenii mei din copilărie ne-a ajutat să asimilăm mai multe cunoştinţe despre natură, despre planeta pe care trăim şi ne-a făcut să visăm la locuri exotice.
Când ne plictiseam de alergat, de bătut mingea şi de făcut gimnastică pe băncuţele din grădiniţa aflată în faţa blocului, ne aşezam cuminţi pe iarbă şi jucam ŢOMANAP. Mereu se întâmpla ca unul dintre noi să noteze pe hârtie un cuvânt necunoscut celorlalţi, uneori inventat (dar asta ieşea repede la iveală), alteori abia învăţat la şcoală şi care altora le scăpase. Era o plăcere să îi întrebăm atunci unde a auzit cuvântul, ce reprezintă şi să cerem amănunte despre ţara respectivă, despre oraşul, muntele sau plantele abia descoperite de noi.
Cel întrebat era dator să ne răspundă, să ne povestească tot ce aflase. Şi atunci începeau adevăratele discuţii. Să vă dau un exemplu: cineva scria pe foaie cuvântul Argentina. Era suficient ca unul dintre noi să nu fi auzit până atunci de această ţara, ca schimbul de păreri şi controversele să apară.
Întrebările curgeau ca un râu vijelios, iar răspunsurile trebuiau dovedite cu atlasul într-o mână şi manualul de la şcoală sau DEX-ul în cealaltă mână. Aşa aflam că Argentina este o ţară în America de Sud, că se învecinează la nord cu Bolivia şi Paraguay, la sud cu Oceanul Atlantic şi Chile, la est cu Brazilia, Uruguay şi Oceanul Atlantic, la vest cu Chile.
Totodată primeam informaţii şi despre capitala ţării, Buenos Aires (ce noroc, ştiam de acum un nou oraş care să înceapă cu litera B! ), despre munţii Anzi şi Patagonia. În acea clipă, cineva îşi amintea că a citit Copiii căpitanului Grant şi ne recomanda plin de entuziasm să citim cartea sau începea să o povestească.
Rar se întâmpla să umplem o foaie de caiet la acest joc, pentru că întreruperile era dese şi aduceau un plus de cunoştinţe tuturor. Era fascinant să visezi cu ochii deschişi alături de prieteni la plimbări prin ţări străine, la aventuri în Patagonia, mult mai interesant decât să consumi pixul scriind de zor, ca la şcoală.
Şi visam. Ne vedeam devenind exploratori la Polul Nord, crescători de urşi polari, ne vedeam străbătând Italia pentru a ajunge în Sicilia, să vedem de aproape vulcanul Etna, ne vedeam stând întinşi la plajă pe Coasta de azur, în Franţa.
Anii au trecut ca într-o clipă, noi am crescut, ne-am văzut de vieţile noastre, iar unii dintre prietenii mei au avut ocazia de a ajunge chiar şi pe continentul sud american. Dar niciunul nu a avut aventuri în Patagonia. Unii au rămas nostalgici şi încă mai visează din când în când să colinde lumea, să se folosească de oferte vacante de la KaraTravel.ro, pentru a vedea de aproape ceea ce au văzut cu ochii minţii şi cu sufletul plin de entuziasm în copilărie.
Eu personal aş pleca şi mâine într-o vacanţă în afara ţării, chiar şi în Republica Dominicană sau Australia, dacă mi s-ar ivi ocazia. M-aş juca cu gândurile mele, imaginându-mi că sunt un explorator pornit în marea aventură a vieţii lui, m-aş deconecta total de griji, bucurându-mă din plin de prilejul apărut.
Ia uite, la mine in oras se numea TOMAPANT! Cred ca jocul are mai multe variante, insa stii ce e bine? Ca geografia si spiritul de aventura nu se schimba!
Plimbare placuta, Vienela!
pai am apasat linkul si imi spune ca pagina nu exista, esti sigura ca ai pus bine linkul?
m-am uitat inca odata, ai pus in plus o paranteza la adres url. hai ca ma grabesc, acum vreau sa plec in vacanta :D
Gata, am rezolvat cu linkul. Multumesc. ;)
Ce insemna al doilea T in jocul vostru?
Nu pleca, asteapta-ma si pe mine. :))
al doilea T este de la Total, adica acolo in casuta aceea scriam noi scorul total al fiecarui participant :)
ei acum sa purcedem la drum!
Ce jjoc frumos. Asa ne distram la orele la care ne plictiseam.
Super joc
eu stiam de TOMAPAN ;))
E un joc de care imi aduc aminte cu placere.
Si in Tecuci se numea tot ŢOMANAP de la ţari, oraşe, munţi, ape, nume, animale, plante.
Si pe la mine tot TOMAPANt ii zice:-?? tari, orase, mari, ape, plante, animale, nume, total adica acelasi lucru:)) jocul este chiar interesant si il joc de cate ori am ocazia>:)
de TOMAPAN il stiam si eu…
imi amintesc ca i-am impresionat pe prietenii mei cand am spus Popocatepetl,numele celebrului vulcan din Mexic…citisem despre el undeva,acum chiar nu mai stiu unde dar la momentul ala am fost tare mandra de mine :))
ȚOMANAP ziceam și noi. Datorită lui învățasem capitalele tuturor țărilor din Europa. :) Umpleam pagini întregi cu jocul ăsta…
Sa inteleg ca recomanzi Kara Travel? E o agentie ok?
cred ca jocul asta este de pe vremea lui Matusalem! Exista vre-o generatie care sa nu îl stie? Mai astept sa îmi scrii sau esti suparata ca nu înteleg?
O duminica faina!
Stai, ca sunt exilata in dormitor, cu tableta in brate si merge ca dracu de incet, mi-a scos peri albi. Cum sa fiu suparata? Incerc sa ma obisnuiesc cu jucaria asta.
Pe la ora 18 vine raspunsul, cand ajung la dragul meu PC, pe care il apreciez mai mult de aseara.
Un joc foarte frumos, haide sa ne jucam :)
Nu ai putea sa iti lasi toate gandurile si grijile deoparte ….ma vad pe mine -cu bagajele , cu schimbatul trenurilor, cu conexiunile de zbor, ufff,toata ma fac buna de nimic
Si pe cand ajung am nevoie de doua zile sa frec menta, sa citesc, sa fumez Vogue si sa lenevesc.
Abia apoi incep sa ma detasez.
Iubesc concediile de 3 saptamani! :D
Ce îmi mai plăcea să joc ŢOMANAP cu ai mei colegi de gimnaziu şi chiar şi de liceu. Învăţam unii de la alţii şi ne distram în acelaşi timp. Combinaţia perfectă! :)
Noi nu jucam asta. Eram ceva mai fizici :D
Doamne… eu am 28 de ani si anul trecut, in Spania, cu sotul, cumnatul si cumnata mea, cand ne plictiseam.. inca mai jucam acest joc :)))
Nici eu n-am jucat niciodata asa ceva. De fapt nu se juca pe la noi. Doar fazan. De care ma plictiseam repede, eu personal, pentru ca daca voiam ii blocam imediat pe cei cu care jucam :) De la copiii cu care ma jucam, nu prea aveam ce invata nou. Adevarul e ca preferam sa citesc sau sa joc sotron… :) La scoala nu aveam timp de asa ceva, desi cred ca auzisem de asemenea joc, am prins vremuri in care erai ingrijorat in pauza pentru ora urmatoare, nu era relaxarea de acum….
L-am jucat si eu…eeee, ce vremuri dom’le ! Hihihi…
Ionut nu a jucat ? Trebuia sa-l joci tu cu el… asa poate se raspandea si in generatia lui !
Haaa! Ce amintire minunata ai actualizat!!! :)
Il jucam cu disperare! :) Eram din ce in ce mai multi cei care jucam si studiam si intrebam in stanga si in dreapta dupa denumiri deosebite! Care mai de care doream sa fim mai “destepti”! Un Timp minunat a fost! Pe atunci stiam capitalele tuturor statelor Lumii si rauri si munti! Intreaba-ma acum! ;) Zic “pas”
Cum de-am uitat de acest joc?! Nici nu-mi mai amintesc prea bine care era regula! Parca liniam o foaie de caiet “in coloane” si ii dadeam drumu’! Dar cum se puncta nu mai retin!
O seara minunata sa ai!
eheiii, explorator la Poli nu mi-ar placea, fiindca sufar de frig.
Ceva de explorat originile lenii prin zone insorite, asta mi-ar prinde mai bine acum. ;)
(serios vorbind, chiar mi-ar prinde bine o portie de vara, fiindca am frisoane).
:))) eu si acum il joc :D