Cum să nu îi iubești pe cei care te iubesc? Cum să nu îți scoți pălăria (chiar și când nu obișnuiești să porți un asemenea accesoriu vestimentar) în fața celor care te apără atunci când e nevoie? Eu, Bruno, sunt câinele care știe să aprecieze fiecare gest frumos și dezinteresat. Pe această cale vreau să îi mulțumesc astăzi Soranei, căci mi-a adus un mare zâmbet pe mutrița somnoroasă de cățel răsfățat. Ia priviți la comentariul prin care o certa pe mami că m-a făcut “drăcușor împielițat”:
“.ia te rog sa nu il faci pe Bruno dracusor impielitat…i-am citit povestile…si e un catel minunat!!!…si destept si recunoscator…si frumos…asa cum orice proprietar poate doar visa la un catel! uite…si ca sa iti dovedesc ca asta cred eu despre Bruno…na…mi s-au lipit degetele pe tastatura telefonului (de frig…ca sunt afara)….numai ca sa ii iau apararea!!!!”
Te iubesc, Sorana!
MAMI MA MAI PORECLESTE IN FEL SI CHIP CAND O APUCA CHEFUL DE DISTRACTIE, INSA TREBUIE SA VA SPUN CA SIMT CLIPA DE CLIPA TOATA IUBIREA EI NECONDITIONATA, TOATA DRAGOSTEA PE CARE MI-O POARTA.
La fel de mult o iubesc si eu. Suntem inseparabili. Chiar si cand trebuie sa plece de acasa, iar eu sa raman pe aici, sa stiti ca ne gandim unul la altul in fiecare moment si asteptam cu incredibila nerabdare sa ne reintalnim. Am auzit ca asta li se intampla tuturor cateilor si tuturor oamenilor care iubesc cainii.
Tocmai de aceea am scris de atatea ori pe blogul lui mami ca fiecare om ar trebui sa aiba cainele lui si ca fiecare catel ar trebui sa aiba omul lui. Sa nu mai existe pe strazi caini ai nimanui, care isi traiesc scurtele vieti in chinuri ingrozitoare, in frig, nemancati, speriati, batuti si fara pic de dragoste care sa ii faca sa infloreasca.
Ce mutrişoară poate să aibă!!! :) E mortal! Greu să te superi pe el. :)
Mi se pare mie sau are boticul tocit… de la pupături? :)
Să fie sănătos şi să trăiască mulţi-mulţi ani!
Nu doar tocit, ci si albit! :)))
Multumim din suflet!