Astăzi (26 iulie 2016)… mă întreb cât de mic ar trebui să fie prețul unui bilet de avion pentru a-l considera mic. Am găsit o ofertă care părea de-a dreptul incredibilă: 16 euro un bilet de avion București – Milano. Am întrebat pe facebook dacă altora le vine să creadă și am descoperit că mulți sunt sceptici, că se tem de taxe ascunse, probabil din cauză că unele firme chiar au încercat să păcălească lumea. Am simulat cumpărarea unui bilet de avion tur – retur și am descoperit că m-ar costa 31,30 euro. Desigur, pentru a ajunge la destinație mai e nevoie și de alți bani (un suc în avion, trasport până la hotel etc), dar dacă stau acasă nu tot beau un suc? Nu tot cheltui bani pe mâncare, pe transport, pe diverse? Dacă am bagaj, e normal să plătesc ceva bani în plus. Orice serviciu se plătește. Dar dacă vreau doar să mă plimb două zile prin lume, să văd locuri pe care nu le-am văzut, ori fac anumite sacrificii (renunțarea la sucul din avion, la bagaje prea multe), ori accept faptul că m-ar putea costa în plus serviciile pentru bagaje, tansport sau altele.

Vă întreb și pe voi: cât de mic ar trebui să fie prețul unui bilet de avion pentru a-l considera mic? Să nu uităm că un bilet de tren Ploiești – Constanța costă, în cel mai fericit caz, în jur de 55 de lei. Dus – întors 110 lei. Câți euro înseamnă?

bilet de avion

Mă gândesc… la cartea de pe noptieră. Citesc destul de mult, dar nu apuc să povestesc pe blog despre lecturile mele. De fapt, nu reușesc să mai scriu mare lucru în ultimul timp nici despre flori, nici despre pisici, nici despre femei simple, ca mine. :p

Sper… să pot pune mâna pe absolut tot ceea ce a scris și va mai scrie Robin Hobb. A reușit să mă cucerească de la primele rânduri ale cărții Ucenicul asasinului. M-am simțit prinsă în povestea bastardului FitzChivalry, l-am urmat pas cu pas în multele sale aventuri și am trăit, parcă aievea, momentele în care comunica telepatic cu Ochi Întunecați. Cale de vreo cinci cărți fantasy nu mi-a fost foame, nu mi-a fost sete, nu mi-a fost somn, n-am știut dacă ninge sau e caniculă, dacă e noapte sau zi. Mai vreau!

Cele cinci cărți sunt:

-Ucenicul asasinului

-Asasinul regal

-Răzbunarea asasinului

-Misiunea Bufonului

Bufonul de aur

În casă… este, de vreo două zile, aproape curat. Cât va ține minunea, nu știu. Observ deja o pungă cu alune în coajă pe birou, o vază răsturnată și păr de animale pe podea.

Pisicile mele… au devenit de-a dreptul obositoare. Dorm întreaga zi și se activează noaptea. Când ne e lumea mai dragă și somnul mai lin auzim bușituri, miorlăieli sau, mai rău, ne trezim că se aleargă pe deasupra noastră, că ni se urcă în cap, că își ascut ghearele pe picioarele noastre.

Câinele meu… le mulțumește celor care au lăsat la poartă, într-o cutie, mingea spartă. Ne-am distrat de minune până acasă. Îi place să își plimbe jucăria bine strânsă între dinți și mârâie dacă încercăm să o furăm.

Prin Ploieşti… a scăpat balaurul la apă și cu greu am reușit să îl ținem. Acasă ne luptăm cu el pentru a-l băga în cadă, iar la Sala Sporturilor, acolo unde scăldatul este interzis, a intrat singur în apa plină de mormoloci.

Prin blogosferă… unii dau interviuri, alții își fac griji. :)

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… ehe, aici ar avea multe de spus băieții mei. Se distrează de minune atunci când mă aud făcând planuri. Au învățat că eu sunt omul momentului, că nimic nu îmi poate sta în cale dacă vreau să fac ceva. Fac acum și aici. Nu mâine, nu săptămâna viitoare.

Un citat/proverb favorit… Cu gândul la bilete de avion și plimbări prin lume, am regăsit un text despre Ploiești – “Pe oriunde m-aş plimba, totul îmi este cunoscut, totul mă plictiseşte şi mă transformă într-un fel de roboţel trimis să verifice dacă s-a mai schimbat ceva. Nu se schimbă niciodata nimic. Străzile sunt la fel de prăfuite, oamenii fac aceleaşi gesturi banale. În lipsă de ceva mai bun, studiez trecătorii grăbiţi sau mai puţin grăbiţi. Inventez poveşti despre fiecare dintre ei. Mă întreb ce ar crede dacă ar ştii că am un blog, că astăzi voi scrie despre ei… Mă întreb ce ar scrie ei, dacă ar avea blog…” – de aici

O fotografie preferată… Balaur la apă.

caine in apa

Jurnal de femeie simplă, pagina 93.