Era prea mic când s-a întâmplat, ca să şi-o mai amintească bine pe mama. Dar nu a uitat momentul în care tatăl lor a hotărât că unui bărbat văduv îi este imposibil să crească patru copii şi a păstrat fetele acasă, iar pe el şi pe fratele lui i-a trimis la o casă de copiii. Acolo a crescut, acolo a prins putere, acolo a învăţat să îşi apere frăţiorul mai mic.
Plecau acasă doar pe perioada vacanţelor. Se bucura revăzându-şi surorile, dar nu îl putea ierta pe tatăl lui pentru că îi abandonase în acel loc îngrozitor, unde doar pumnul putea face dreptate. Îndurase atâtea bătăi, adormise de atâtea ori nemâncat, plânsese în fiecare seară a vieţii lui. Mereu fusese trist…
Cu câtă invidie îi privea pe copiii de la bloc, care erau frumos îmbrăcaţi şi nu aveau nici o grijă. Părinţii se rugau de ei să mănânce, îi plimbau, se jucau cu ei…
Când a împlinit 18 ani, s-a întors acasă şi s-a angajat, apoi şi-a adus şi frăţiorul mai mic lângă el, deşi tatăl lor nu prea a fost de acord. Dar fetele crescuseră, plecaseră la casele lor, aşa că nu se mai punea problema că nu are unde să îi culce. Probabil ceva din privirea lui îl avertizase pe tata că nu va fi iertat niciodată, pentru că îl vedea cum se încuia seara în dormitor, de teama lor.
Cel mai greu a fost când s-a îndrăgostit de iubita unui prieten. Din câte fete erau pe lume, cum de lui i-a rămas gândul tocmai la ea? Cu cât o privea mai mult, cu atât i se părea mai frumoasă. Cu cât stătea mai mult în preajma lor, cu atât i se părea mai cuminte. Cu cât o asculta mai mult vorbind, cu atât i se părea mai deşteaptă. Şi îşi dădea seama că el nu ştie nimic, că atâţia ani petrecuţi în locul acela îşi puseseră amprenta asupra lui. Vedea că fetele îl ocoleau, că băieţii se temeau de el, că nici el, nici fratele lui nu puteau fi niciodată exuberanţi, că erau mereu retraşi, că nu se puteau bucura la fel ca ceilalţi.
Încerca să îşi evite prietenul, doar ca să nu o mai vadă pe EA, dar parcă un magnet îl atrăgea mereu în locurile unde se duceau ei. Se ferea cât putea, dar tot avea impresia că ştie toată lumea de pasiunea care îl mistuia. Ieşea şi el cu o vecină, sperând că aşa nu îşi va da nimeni seama de motivul pentru care se ţinea ca un căţelus după ei.
În seara asta a intrat în casă bolnav de gelozie, după ce i-a văzut sărutându-se şi plecând împreună. Stătea tolănit în pat, în camera lui sărăcăcioasă, dar curată şi îşi plângea nefericirea. Când tatăl lui i-a ciocănit în uşă, a tresărit speriat.
-Te caută o fată.
Wow,vreau sa stiu al doilea episod din poveste. Des intalnim povesti ,asemanatoare cu aceasta ,dar poate ca pana la urma..fetele si baietii ii vor acorda si lui atentie;) Finalul e fericit,nu?:d
Aştept cu nerăbdare continuarea! :D
Ba eu zic ca genul asta de poveste n-are final fericit.
Pot sa continui eu Vienela sau urmeaza o partea a doua?
Si eu cred ca genul asta de poveste nu are un final fericit…
Dramatica povestea
O poveste destul de trista, dar tot vreau o continuare:(:d
Uite de-acu trebuie sa dau refresh-uri, poate-poate apare continuarea :)
as vrea ca Vladimir sa nu aiba dreptate…nu are,asa-i?
sa nu ne lasi sa asteptam prea mult! :)
Va fi o poveste de viață ca orice altă poveste, cu bine și rău, probabil. Cu suișuri și coborâșuri. Până la urmă, happyendul e doar o chestie de etapă. Și totuși, aștept urmarea, ca orice copil care speră în finaluri fericite. :)
Inca nu stiu cum va fi la final, dar ii tin pumnii. :))
Nu te voi face sa astepti prea mult. :))
Inca nu ati inceput sa pariati? :)) Ce te face sa crezi ca nu s-ar putea termina bine?
Urmeaza si partea a doua, dar ar fi interesant sa vad si varianta imaginata de tine. :-P
Bietul baiat… Nici macar voi nu aveti incredere in el. :))
Eu mereu ma intreb ce se intampla mai departe cu cei iesiti din casele de copii…
Va veni chiar astazi… Trist este ca asemenea lucruri chiar se intampla.
Stai, nu munci degeaba, ca abia astazi vine continuarea. :))
Nu m-am decis inca. Si eu as vrea ca astfel de povesti sa aiba happy end.
:)) Nu. Voi incerca sa vin repede cu episodul urmator. :))
n-am idee ce urmează, viaţa are atâtea sensuri încât n-aş paria pe nimic, dar aştept şi restul cu nerăbdare
Trecu pe langa tatal lui sfidandul cu privire si gandind,”vezi ca si eu am succes la fete”.
In fata usii statea un pic tremurand si cu privirea pierduta Ea! Plansese , pentru ca urme negre de la rimel mai manjeau inca colturile ochilor.
Cu o mana protectoare o prinse de dupa umeri si o întreba încet “Ce sa întamplat?”
Prietenul lui cel linistit se transformase într-o bruta…. un animal încins de mirosul prazii proaspete si de instinctul de împerechere. O siluise acolo în camera aceea austera a unui prieten care statea la camin! Abia a scapat si speriata nu stia încotro sa se duca…
“Hai înauntru, am sa îti pregatesc o cana de ceai fierbinte si daca vrei poti face un dus! Stai linistita, nu se va întampla nimic, fratii si tatal meu sunt acasa.”
Pasii zgribulita în holul case asteptand ca el sa îi arate drumul…
Au stat toata noaptea de vorba. Intr-un tarziu au adormit amandoi pe perna uda de lacrimile ei.
Au început sa se vada din ce în ce mai des, evitand pe “prietenul” comun si evitand locurile unde si al ar putea sa fie. In el ardea inima sa o stranga în brate, sa o iubeasca dar trebuia sa fie atent sa nu o raneasca cum facuse celalalt.
Trecuse mai bine de doua luni de la tragica întamplare cand într-o seara tarzie, cineva batu iar la usa….
-Te cauta fata aceea cu care iesi mereu….
Trecu de data asta mandru pe langa tatal lui si aruncandu-i o privire biruitoare zise un “multumesc” abia auzit.
Statea din nou zgribulita si cu privirea pierduta.
“Ce sa întamplat, hai înauntru.”
Se aseza pe pat si izbucnii în plans. El încerca sa o mangaie pe fata dar ea sarii ca arsa si cu glasul stins îi spuse: “Sunt gravida!”
A ramas uimit. Au stat de vorba din nou toata noaptea si au planuit ce vor face. Ea vroia sa pastreze copilul, suflet curat care urma sa vina pe lume urat de toti si ea nu putea sa ceara ajutorul parintilor pentru ca era sigura ca o vor alunga. Au adormit din nou tarziu pe aceeasi perna din nou uda de lacrimile ei.
Cand a deschis ochii era deja spre pranz. Un buchet imens de flori era asejat pe un scaun langa pat Nentelegand ce se întampla se ridica, sprijinindu-se de tablia patului.
El state in genunchi langa pat cu obrajii îmbujorati. Se uita la ea cu ochii aburiti de lacrimi si de dragoste si o întreba hotarat: “Vrei sa fii sotia mea?”
Nu ma dau in vant dupa hapyy ending-uri. Deci poti sa faci ce vrei cu el, cu personajul. Tu stii ca eu gandesc mai atipic. Si nu vreau sa iti dau tema… Stii tu mai bine ce ai de facut :)
Succes!
Corect. Toate povestile au si bine, si rau. Dupa-amiaza vine si continuarea.
Experienta :D Tipii crescuti “in conditii de razboi” si cu dificultati de integrare, ingrijoreaza femeile (chiar si cele initial miloase) si ele se feresc. Cum de altfel e normal.
Plus din aia asa retrasii de care pana si la tata lor ii e frica de ei ca se incuie saracul cu cheia in dormitor. Mama si tata NICIODATA nici macar nu au inchis usa lor de la dormitor asa de tot, daramite sa o incuie cu cheia…ma rog, nu stiu nici daca asta e total total recomandabil, mai ales in apartamentele mai mici, dar totusi la noi usile nu erau asa fata in fata ci dadeau toate intr-un coridor, adica, daca un sunet se auzea uneori, ca nu avea cum naiba sa nu se auda, ca si cu usa inchisa s-ar fi auzit in conditii de bloc de Bucuresti, cel putin eu totusi nu am vazut nimic care ar fi putut sa-mi fie posibil teoretic daunator…
Mutumesc Vienela! Ma magulesti!
Ai reusit sa o faci mult mai frumoasa decat a mea. Si cu un sfarsit mult mai placut, ceea ce de multe ori creeaza o stare de bine cititorilor. Multumesc pentru implicare, Minnie. Felicitari pentru felul in care ai scris-o!
Nu, nu incerc sa te magulesc. Este adevarul. ;)
A expirat si a doua parte pana cand mi-am facut eu timp sa raspund comentariilor de aici. Imi cer scuze. :))
Happy ending-urile sunt doar in romane. Pe bloguri se mai termina si urat. :))
Multumesc. ;)
Bine au facut parintii tai. Eu am observat pe la prietenele mele. Cu cat le ascund mai multe copiilor, cu atat ei devin mai curiosi, vor sa descopere ce li se ascunde si apar niste situatii…
Se ferea sa intre intr-o relatie serioasa cu el, dar nu avea nimic impotriva sa il viziteze. ;)