Totul a început cu o banală răceală. Medicul care l-a văzut i-a recomandat Nurofen – răceală și gripă, niște pastiluțe simpatice, scumpe și bune de nimic (e doar părerea mea; el susține că au fost bune). După câteva zile i s-a umflat o măsea. Mamă responsabilă cum mă știți, m-am grăbit să bag mâna în sertarul cu medicamente și să îi dau tableta de augmentin găsită în cutia originală. O zi, două, trei, copilul a înghițit cu simț de răspundere antibiotic și nurofen. Falca era în continuare umflată, răceala își făcea de cap, iar el părea cu nervii la pământ.

Duminică seara a observat că augmentinul era pe terminate. Cu chiu, cu vai, am reușit să conving un farmacist că am nevoie măcar de o pastilă până când copilul ajunge la medic, să facă rost de rețetă. M-am întors acasă victorioasă și am descoperit că avea febră. Panica s-a instalat ușor. Cu atâta antibiotic și nurofen în sânge, copilul face febră? Ce naiba se întâmplă, doctore?

Am așteptat miezul nopții (ora la care lua pastilele) cu inima la gură și cu gândul că voi face noapte albă prin spitale. I-am întins paharul cu apă. A scos ultima pastilă din folia inițială. Era galbenă ca o lămâie. Augmentin galben? M-am uitat pe folia argintie: Omeran. Panica s-a transformat în groază. Oare ce a înghițit copilul meu atâtea zile? Și cum a fost posibil să se producă o asemenea încurcătură?

M-am repezit la calculator. Măria-sa internetul m-a liniștit destul de repede. Soțul meu și-a amintit că le primise de la spital, pe post de pansament gastric. Cum au ajuns în cutia de augmentin rămâne un mister. Cum a fost posibilă o asemenea încurcătură, nu știm. Cert este că, vreme de trei zile, omeran a înlocuit cu succes augmentinul (placebo?). Abia în a patra zi a fost deconspirat, de o ciudată febră, cel mai ciudat antibiotic înghițit vreodată de cineva.

PS 1: Copilul (în vârstă de 22 de ani) e bine.

PS 2: Bine că nu i-am dat pastilele pentru deparazitarea internă a câinelui, care erau tot în acel sertar. :)))