Astăzi (8 august 2017)… este ziua internațională a pisicilor, motiv pentru care voi sărbători acceptând fără rezerve miorlăitul prelung pe care Vrăbiuța îl scoate la fiecare câteva secunde, cu toate că am nervii întinși la maxim de când a intrat iar în călduri. Îi ține isonul și Ursula, înnebunită de invidie că Bruno iese afară, în vreme ce ea este condamnată să rămână izolată în apartament, departe de orice provocare și de orice distracție. Noroc cu Pufina, care nu mi se dezlipește de picioare nici măcar când merg la baie. Doar nepotul meu mai făcea așa când era mititel, silind-o pe sora mea să își rezolve treburile intime cu un bebeluș în brațe.
Mă gândesc… la toate cheltuielile pe care le implică plecarea mea în Scoția și simt cum mi se strânge cardul/portofelul/inima văzând că vor zbura cel puțin 1000 de lire:
-pașaport pentru mine, pașaport pentru câine
-deparazitări (făcute în ultimul moment) pentru Bruno
-transport câine în UK (am decis să îl trimitem totuși cu o mașină specializată pe așa ceva)
-bilet de avion pentru mine
-transport până la aeroport și apoi de la aeroport până la noua casă
-închiriere apartament pentru toți trei + garanția pe care orice proprietar o cere
-cheltuieli neprevăzute plus cine știe ce alte minuni care nu îmi vin în minte în acest moment
Sper… să se adeverească dorința lui Mihai de a-mi serba ziua de naștere (11 septembrie) în Scoția, cu toate că nu prea văd cum ar putea fi posibil acest lucru. Ca băieții să poată pleca în UK, (printre multe altele) am amânat plata facturilor. Ieri, când am plătit totul pentru a le aduce la zi, mi s-au cam înmuiat grisinele.
În casă… nu am mai spălat aragazul din luna iunie. Nici motive să o fac nu prea am, căci în ultima perioadă am “gătit” câteva ouă fierte/prăjite, o porție de ciocănele cu roșii proaspete și usturoi, foarte multe cafele și câteva paste cu brânză, ouă, stafide, zahăr și arome. În rest, mă îndop de roșii cu brânză și de pufarine.
Pisicile mele… se bucura de liniștea casei doar când o încui pe Miți în dormitor, să se răcorească. În rest, e un permanent balamuc din cauză că Furia Neagră bate la ele ca la fasole când are impresia că fac lucruri nepotrivite sau nepermise.
Câinele meu… este, pe bună dreptate, supărat pe Jeff Valdez, cel care a îndrăznit să spună că “Pisicile sunt mult mai inteligente decât câinii. Nu poți să convingi opt pisici să tragă o sanie pe zăpadă.”
Prin Ploieşti… mi-ar plăcea să fac un tur virtual asemănător celui descoperit în cartea Vrăji în Savannah (primul volum, Bariera): Turul Mincinosului, o plimbare în care ghidul scornește fel de fel de minciuni ce contrazic poveștile consacrate ale orașului.
Prin blogosferă… vă invit să citiți Jurnalul Kadiei, Caietul Cristinei și niște Veronicisme.
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să pregătesc un poster care să-mi amintească faptul că anumiți oameni merită să fie tratați exact așa cum m-au tratat ei. Să nu uiți că omul, cu cât îți este mai apropiat, cu atât te rănește mai tare!
Un citat/proverb favorit…
“S-au prins cei de la Vodafone România că vorbesc mult cu Mihai la telefon și mi-au trimis prin mesaj o ofertă: la 8 euro credit primesc 500 de minute internaționale BONUS plus încă 400 de minute internaționale pentru 35 de zile, plus 2000 ce mai vreau eu. Aș vrea vreo 2000 de lire, să-mi iau câinele și să plec în Scoția, să fiu alături de Mihai. Se poate?” – citat din mine :D
“În primul rând, cele mai multe adevăruri – am accentuat cuvântul până când a sunat a ironie – pe care o să le auziți despre Savannah au fost atât de înflorite încât au devenit de nerecunoscut pentru toți cei care le-au trăit. Și, ca să fiu sinceră, când am împlinit doisprezece ani, mă plictisisem deja de moarte de aceleași povești vechi, ascultate și răsascultate. Într-o zi superbă de vară, m-am plâns de asta dragului meu unchi Oliver, așa că el a umplut un pahar cu capac, foarte asemănător cu astea pe care le țineți în mâini, m-a pus să-l conduc prin oraș și mi-a dat câte un dolar pentru fiecare minciună savuroasă pe care o scorneam pe loc.
M-am întrerupt din nou și i-am privit cu toată seriozitatea.
-Ei, când va fi momentul să-i dați un bacșiș ghidului dumneavoastră, vă rog să țineți cont că Oliver îmi este rudă și că, de la doisprezece ani încoace, am nevoie din ce în ce mai mulți bani ca să-mi asigur existența.” – din cartea amintită mai sus, Vrăji în Savannah 1 (Bariera), carte scrisă de J. D. Horn.
O fotografie preferată… Pălăriuțe galbene de floarea-soarelui pentru toată lumea:
Pagina 108 din Jurnalul de femeie simplă.
Baftă! S-ajungi în Scoţia când doreşti şi să vă fie bine acolo!
Multumim mult, Vero! <3 Numai bine va dorim si voua!
Succes in noul inceput in Scotia. Am fost pe acolo. Au o istorie frumoasa si sunt niste oameni deosebiti !
Multumesc mult!
Eu abia de cateva zile m-am apucat sa citesc mai multe despre Scotia. Nu stiam mare lucru si am ramas uimita sa descopar ca atat de multe chestii care imi plac isi au originea acolo.
Să știi că este o plăcere să te citesc din nou, mi-a lipsit tare mult blogosfera, așa că redescopăr încet-încet ce s-a mai întâmplat. Legat de mutare, pentru mine a fost îngrozitor când am adus pisicile din Elveția, Miaurică n-a avut probleme, el a călătorit de la 4 luni cu avionul, dar pe Roxy am crezut c-am omorât-o, stătea într-un colț și tremura. Mie îmi venea să fac la fel. După două zile totul a intrat în normal, parcă nici nu s-ar fi întâmplat :) Acum e doar o poveste bună de spus altora :) Așa că ai răbdare, trece și asta. În plus, o să fie foarte interesant ce vei povesti din Scotia :)
Am citit si eu cu sufletul la gura tot ceea ce ai scris. Fara tine, blogosfera pare aproape pustie.
Va fi destul de greu cu pisicutele. Trebuie sa mai strangem bani si mai ales sa gasim un proprietar dispus sa inchirieze casa pentru o mini gradina zoologica. Dar sunt sigura ca vom reusi. :)
Imi e teama de mor, dar in acelasi timp simt o nerabdare abia tinuta in frau. Abia astept sa ajung acolo. :)