Vizita la medicul veterinar s-a amânat pe motiv de ploaie, căţel agitat şi neascultător, cafeaua din cană încă nebăută. Biata mama, cu al său cerebel paradit, cu sângele pulsând prea tare în capul altădată atât de frumos, auzind cuvântul medic, a întrebat îngrijorată: e Vienela bolnavă? Am râs până când mi-au dat lacrimile şi mi-am spus că întrebarea poate sta în ramă, alături de alte asemenea perle involuntare, ca un cercel agăţat într-o ureche. A zâmbit jenată când şi-a dat seama de gafă şi-o pată roşie i-a colorat obrazul.
S-a schimbat la culoare şi blana dragului meu Bruno, imediat ce s-a aşezat în noroiul format după scurta ploaie de vară. Arăta ca un purcel şi ţopăia ca o veveriţă prin bălţile din jurul blocului. M-am făcut foc şi pară văzând că nu vrea să intre în casă. Am smucit lesa şi am rămas cu întreg “harnaşamentul” în mână. Câinele era deja departe, alergând în jurul unei maşini, încântat de proaspăta libertate. Vecinul puţin cam chel a tresărit vizibil când Bruno s-a îndreptat spre el în noapte. Ce diavol împieliţat îmi aţine calea, mânjit cu un penel înmuiat în noroi, fluturând o limbă pofticioasă? păreau să întrebe ochii mari, speriaţi.
L-am chemat încetinel. Mă îngrozea gândul că ar putea sări în faţa unei maşini. S-a apropiat zâmbind aşa cum doar Bruno ştie să zâmbească. I-am mângâiat urechile, i-am pupat boticul şi i-am promis că nu îi dau “nana”. Tu, câine, diavol împieliţat, câte emoţii îmi dai!
Un nou capitol din Aventurile lui Bruno s-a încheiat cu bine, iar eu am avut ocazia de a scrie despre toate astea folosind cele 12 cuvinte alese pentru joaca din această săptămână (cana, pana, rama, nana, pata, para, catel, penel, chel, cerebel, cercel, purcel). Dacă vă inspiră, le puteţi folosi pentru a scrie un text şi a participa la joc.
E tare frumos împieliţatul tău! Dă-i un pupic şi de la mine!
Si mai multi daca vrei! Multumim mult! :*
Bruno-luptator acerb contra monotoniei si plictiselii. Pentru cine nu apreciaza- o bila neagra !
:))) Nici o masa fara peste, nici o zi fara emotii! :)))
Tuturor cateilor le place sa alerge in noroi :) inca nu am depistat morivul…
Da, dar nu toti stapanii ies cu hainele bune la plimbare… :))) Si nu toti au baia tocmai in fundul casei… :))))
motivul ****
Se mai intampla! :))) Viteza e de vina… ;)
Nu particip la jocul celor douăsprezece cuvinte, în schimb îmi place să aflu cât mai multe din viața ”purcelușului” Bruno ! La vremea când aveam doi teckeli, mamă și fiu, și ieșeam cu ei la plimbare, aveau atitudini total diferite față de noroi. Mama se ferea ca o pisică și sărea din piatră-n piatră, în timp ce fiul era ca Bruno al tău, nu ierta nici o băltoacă ! :))
Duminică plăcută, Vienela !
Am avut si eu o catelusa care se ferea de noroi (si de orice mizerie, in general)… :)))
Vin imediat. Am mai intrat o data, insa eram prea obosita pentru a mai lasa un comentariu.
Weekend placut sa ai, Zina!