Vineri sau sâmbătă dimineaţa, în timp ce îmi beam a doua cafea, aud cum cineva îmi gâdilă uşa. Da, o gâdila, adică ciocănea foarte încet. Mă uit curioasă pe vizor şi văd un domn  care vorbea cu vecinul. Deschid uşa puţin încordată, amintindu-mi că ultima dată când un necunoscut mi-a bătut la usă am dovedit cât sunt de naivă. :)) Eram pregătită să îl iau la rost pe nenea care ţinea un teanc de cărţi în mână.

Se apropie grăbit, îmi spune că editura nu ştiu care oferă cadou o carte şi aproape că mă forţează să o primesc. Mă uit încruntată la el şi îl întreb ce vrea în schimb. Nu vrea nimic. Îmi urează “O zi bună” şi pleacă să gâdile altă uşă. Intru în casă şi mă uit la cartea primită. Înţeleg imediat motivul pentru care mi-a fost oferită gratis.

Se numeşte Tragedia veacurilor. Din descrierea de pe copertă aflu că trebuie să îmi asum responsabilitatea de a-mi decide viitorul, că nu trebuie să mă las derutată de agitaţia şi zgomotul luptei interminabile dintre bine şi rău, adevăr şi minciună, iubire şi ură, că trebuie ca decizia pe care o iau să ducă spre triumful dreptăţii şi iubirii lui Dumnezeu.

Deschid cartea la întâmplare şi aflu că cei ce vor refuza să ia în seamă avertizările şi îndemnurile cuprinse în Apocalipsă nu vor primi binecuvântarea promisă. “Ţinând seama de mărturia inspiraţiei, cum îndrăznesc oamenii să înveţe că Apocalipsa este o taină…?” Este o conspiraţie pusă la cale de “prinţul întunericului”, din câte citesc aici. Mă plictisesc repede şi merg direct la sfârşitul cărţii, unde aflu că povestea se termină cu bine, că au dispărut toţi păcătoşii, că Universul este curat, că se simt vibraţii de armonie şi bucurie, că viaţa, lumina şi fericirea se revarsă în lume.

Întoarcerea la copertă. Uimită, aflu că scriitoarea a avut timp să ţină mii de predici şi să publice cincizeci de cărţi. Era născută în anul 1827. Caut pe wikipedia şi descopăr că provenea dintr-o familie cu opt copii, că a avut şi ea patru copii. Ce fel de femei trăiau în acea perioadă? Când aveau timp să se ocupe de patru copii şi să publice cincizeci de cărţi? Această doamnă, Ellen G. White, a fost autoare şi co-fondatoare a bisericii adventiste de ziua a şaptea.

Donez această carte oricui este interesat de ea. Ofer în plus un cadou simbolic, dacă mă scăpaţi de ea. =))