Mă tot ruga să îmi fac timp într-o duminică să o duc la biserică, deşi ştia că nu îmi place. Spunea că o pot lăsa acolo pentru câteva ore, după care să mă întorc. Mai mult din cauză că insistase, iar eu văzusem cât îşi doreşte,  am urcat-o într-o zi pe mama în cărucior şi am plecat spre biserică. Era şi Mihai cu noi. Făcea pe şoferul. Eram nervoasă. Ştiam că mă voi plictisi câteva ore, că mă voi sufoca în mirosul de lumânări şi tămâie.

Nu mai călcasem într-o biserică de la botezul lui Ionuţ. De cum am intrat, m-au înconjurat din toate părţile şoaptele credincioşilor. “Nu staţi acolo! Ar fi bine să mutaţi căruciorul lângă moaştele nu ştiu cărei sfinte, ca doamna să ţină mâna pe sicriu. Această sfântă face minuni.” Mi-am spus în gând că orice loc este la fel de bun. A parcat Mihai căruciorul unde i s-a spus, iar mama a întins mâna spre lada unde stăteau cuminţi moaştele.

Preotul cânta, iar eu îmi roteam ochii prin biserică, să văd ce fel de oameni sunt cei care îşi petrec duminica acolo. Studiam icoanele şi picturile, vitraliile şi covoarele. Mi-a atras atenţia o doamnă care stătea chiar în faţa noastră. Era slăbuţă, trecută de 60 de ani şi se comporta altfel în comparaţie cu ceilalţi credincioşi adunaţi în Casa Domnului. Când mulţimea îşi făcea o cruce, doamna aceasta îşi făcea vreo cinci cruci. Când mulţimea îşi făcea trei cruci, doamna îngenunchia pe covor şi făcea vreo zece mătănii.

Am stat mai mult de trei ore în biserică. În acest timp, bătrâna din faţa noastră nu s-a oprit nici o clipă. Chiar şi când ceilalţi credincioşi stăteau nemişcaţi, ascultând slujba, ea făcea cruci largi sau mătănii fără număr. Nu am reţinut nimic altceva din acea slujbă. Îmi venea să râd gândindu-mă că ceea ce făcea bătrâna echivala cu orele pe care fetele tinere şi le petrec la sală, încercând să îşi modeleze corpul prin fitness sau pe la aparate. Am ieşit din biserică. Din păr mi se prelingeau stropi de apă sfinţită, în gât îmi stătea un hohot de râs nebun, iar prin cap îmi alergau câteva întrebări:

Oare ce păcate de neiertat avea această doamnă? Era cumva plătită să aspire praful din covoare? Îi recomandase medicul să mişte mâna dreaptă fără oprire? Era oare o rămăşiţă a comportamentului de la serviciu? Era genul de om care făcea mai mult decât îi cerea şeful doar pentru a atrage atenţia asupra sa? Oare îţi rupea maxilarul dacă ţi-ar fi pălit o palmă cu dreapta?