Ah, uneori satisfacţiile vin din cele mai neaşteptate locuri! Astăzi, din curtea şcolii. Nu mi-aş fi imaginat niciodată că mă voi putea bucura atât de mult de răul altuia, că îl voi simţi ca pe o răzbunare la care nu am contribuit. De fapt, nu mă bucur de răul altuia, ci de supărarea pe care o simt alţii la vederea acestui rău…
Povestea
O fetiţă se juca în curtea şcolii, alături de prietenii ei. Îşi pasau mingea de la unul la altul, îşi construiau castele de nisip, râdeau cu veselie şi inocenţă, fără să ştie că “lupul cel rău” pândeşte după colţul şcolii. Într-o zi, pe neaşteptate, băieţelul numit “lupul cel rău” s-a repezit asupra fetiţei, a prins-o de codiţe şi a încercat să o trântească în colbul adunat prin curtea şcolii.
Norocul ei a fost că avea prieteni buni, care i-au sărit imediat în ajutor, alungându-l pe băieţel. Mulţi au spus atunci că bietul lup era invidios pentru că nu se juca nimeni şi cu el. Fetiţa le-a dat dreptate, căci îl văzuse de multe ori stând singur şi trist, îl văzuse aruncând pietre în geamuri şi scuipând pe rochiţe, în speranţa că îi va acorda cineva atenţie.
Lupul cel rău a continuat să o tragă de codiţe, când şi când. Fetiţa nici nu s-a mai uitat spre el, mult prea scârbită de acea atitudine deloc bărbătească. A preferat să mai tundă puţin din păr, ca el să nu poată prinde în mâinile murdare podoaba capilară pe care ea o îngrijea zilnic. Unii au ajuns să creadă că nu ura sau invidia îl îndemnau să o atace, ci poate chiar un soi de dragoste nemărturisită. :D
Avea băieţelul şi prietene, chiar la el în cartier. Pe ele încerca să le protejeze, deşi nu era nici la asta prea talentat. În ziua când una dintre prietenele lupului cel rău a fost trasă de codiţe în curtea şcolii, târâtă prin praf, scuipată şi înjurată, supărarea l-a făcut să îşi uite propriul comportament de altădată. Abia acum învăţa proverbul “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”.
A uitat că trasese fetiţe de păr în curtea şcolii. A devenit, din senin, marele apărător al fetiţelor fără apărare. Nu ştia să dea cu pumnul, nu ştia să calmeze spiritele. Îşi apăra prietena încercând să sensibilizeze copiii, să le spună cât este de dureros pentru ea. Făcea pe lupul moralist. Din ochi aproape că îi curgeau lacrimi, cu gândul la aşa poveste.
Cum, e posibil ca şi pe prietena lui să o tragă alţii de păr în curtea şcolii? Tocmai pe mititica asta fără apărare? Ce lume sălbatică! Ce băieţei nemiloşi! Ce rău e când se întoarce roata!
Păi cam toată viața se întoarce roata. Suntem când deasupra, când dedesubt, n-avem liniște niciodată…
Să ai zile frumoase, Vienela ! ☺
Si e bine ca este asa. Invatam sa ne cunoastem lungul nasului, sa ne purtam mai bine…
Te imbratisez, Zina!
Păi şi ce? Lupoaica e întotdeauna bună??? Asta-i discriminare! O să raportez la CEDB (curtea europeană a drepturilor bărbatului) ;)
Apropo, nu toate fetiţele cu codiţe sunt îngeraşi. Ştiu din proprie experienţă. În clasa întâia, o colegă mi-a cerut o poză. Aveam, că le făcusem pentru carnetul de şcoală.
După o săptămână îmi desenase mustăţi. Ştii cât am suferit? :) Până in clasa a XII-a, când …
Nu-i nici lupoaica buna mereu, ca altfel nu ar putea supravietui printre lupi, clar. :D
Si nu te-ai razbunat in nici un fel pe fetita? Nici macar domnitorii din cartea ei de istorie nu au primit mustati? Ma intreb daca nu cumva fetita din povestea ta vazuse in viitor. :-P
În clasa întâi nu făceam istorie. :) Şi apoi în manuale cam toţi domnitorii aveau bărbi şi mustăţi. Mai puţin Ceauşescu care era pe prima pagină.
de-ale copilăriei… dar tot era mai frumos decât acum … când nu mai suntem copii :)
Sigur, in lumea adultilor nu va fi niciodata la fel de frumos…
Mă gândesc dacă să abordez din perspectiva unei povești cu și despre copii în curtea școlii sau a unei pilde cu tot cu morală din lumea…adultă! ;-)
E simplu, rudia. Te uiti la categoria in care este inclusa. ;)
Eheee… probabil ca fetita din curtea scolii era o (potentiala) rivala a vreunei prietene a lui… sau chiar a lui ;)
:) In haita, masculul alfa conduce cu numele, femela alfa e cea care “da ordinele”… Zic de lupi, la propriu. :)
O fată să se tundă scurt, ca să nu poată fi trasă de codiţe, asta da ticăloşie!
eh, da … de o asemenea lectie si eu ma pot bucura… imi bucura orgoliu acela de razbunare in fata meschinariei si tupeului lupului moralist :)