Skip to main content

Translucid

Știai că ești în transă, dar în același timp erai perfect lucid. Nu te pricepeai să explici starea în care te vălătucise acea banală întâmplare. Priveai, cu ochi mijiți, cum trupul ei devenea translucid, cum se îndepărta încet de gândul tău mistuitor. Ca într-un joc de copil, ea era tot mai ”rece”, tot mai departe de tine. Palmele i le vedeai mai bine, însă nu îți era clar dacă le-ntindea temătoare, crezând că te pierde, sau dacă încerca să se protejeze de avântul tău.

translucid

Așa mi-am început articolul pentru Gând din cuvânt, care are ca temă în această săptămână cuvântul translucid. Speram ca, la final, să am o mică poveste cu care să intru în tabel. Între timp a intervenit ceva neprevăzut și am schimbat macazul, dar nu mă îndur să șterg ceea ce scrisesem deja. O voi ruga pe Irealia să aleagă pasajul care i se va părea mai potrivit, dintre cele două subliniate.

Lucrase o perioadă la un proiect. Urma să îi dea drumul în blogosferă în această săptămână. Ieri, joi, a fost ziua lui de naștere. Eu nu îl cunosc prea bine, însă ideea că de câteva zile nu răspunde nimănui la telefon, că a lăsat baltă toate proiectele, că la firmă totul este închis, că nimeni nu știe de el și nimeni nu îl găsește, m-a înfiorat și m-a făcut să mă gândesc la diferite scenarii, alimentate de vorbele prietenilor săi. Frânturi de imagini îmi străbat gândurile, unindu-se cu cenușiul pe care îl văd de la fereastră și cu translucidul dealurilor înghețate, pe care lui îi place să le fotografieze. Mă privesc din interior, de parcă și trupul mi-ar fi translucid, și mă simt ca într-o stranie poveste încărcată de temeri și fiori reci.

translucid 4

Îmi vin în minte versuri apăsătoare, și-ncerc să le alung, furându-le de pe net și punându-le pe blog, într-un moment translucid.

“Suspină Niprul larg, se zbate,
Iar vântul șuierând turbat
Apleacă sălciile-nalte,
Ridică valu-nvolburat.
Iar luna palidă-n vâltoare
Prin nori se-arată când și când,
Ca barca în albastra mare,
Ba apărând, ba dispărând.
De trei ori n-au cântat cocoșii,
Nimeni în jur nu glăsuia,
Doar buha își chema strămoșii
Și-arar arțarul scârțâia.”

Comments
  • Cuvânt sorbit din neguri | Iubesc Viaţa January 24, 2014 at 8:17 pm

    […] în minte acum este plăcerea pură de a scrie cuvânt sorbit din neguri și din doruri, din tremur translucid, chiar și atunci când cuvintele păreau să nu mă inspire, chiar și conștientă fiind de […]

  • Drugwash January 25, 2014 at 2:12 am

    Pe lîngă plopii fără soţ adesea am trecut –
    De nea Traian nimic nu ştiu şi nicicînd n-am ştiut.

    • Vienela January 25, 2014 at 7:19 am

      Azi nici macar imi pare rau
      Ca trec cu mult mai rar,
      Traian este tot disparut
      Si-l caut in zadar. :)))

  • vavaly January 25, 2014 at 12:21 pm

    eu încă îmi rumeg temerile în tăcere… sau în frânturi de gânduri scrise de puţini înţelese…

  • Irealia January 25, 2014 at 6:09 pm

    Eu am încercat să nu mă panichez și să-mi pun lacăt imaginației ce mă poate băga în boală și-alta nu… Dar situația începe să mă îngrijoreze.

  • Irealia | Trans-lucid (VII) January 29, 2014 at 10:01 pm

    […] Știai că ești în transă, dar în același timp erai perfect lucid. Nu te pricepeai să explici starea în care te vălătucise acea banală întâmplare. Priveai, cu ochi mijiți, cum trupul ei devenea translucid, cum se îndepărta încet de gândul tău mistuitor. Ca într-un joc de copil, ea era tot mai ”rece”, tot mai departe de tine. Palmele i le vedeai mai bine, însă nu îți era clar dacă le-ntindea temătoare, crezând că te pierde, sau dacă încerca să se protejeze de avântul tău. – Vienela – Translucid […]

  • elly weiss February 22, 2014 at 10:32 pm

    Pe FB scrie cineva ca Traian e OK. Dar n-a mai scris de-o luna pe blog.

  • Împodobește-mi glezna | Iubesc Viaţa June 4, 2014 at 8:33 am

    […] Gând din cuvânt (cuvântul glezne), într-un balet sincron, dansat alături de prieteni Ireali. […]

  • Trans-lucid (VII) | irealia February 4, 2015 at 5:16 pm

    […] Știai că ești în transă, dar în același timp erai perfect lucid. Nu te pricepeai să explici starea în care te vălătucise acea banală întâmplare. Priveai, cu ochi mijiți, cum trupul ei devenea translucid, cum se îndepărta încet de gândul tău mistuitor. Ca într-un joc de copil, ea era tot mai ”rece”, tot mai departe de tine. Palmele i le vedeai mai bine, însă nu îți era clar dacă le-ntindea temătoare, crezând că te pierde, sau dacă încerca să se protejeze de avântul tău. – Vienela – Translucid […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.