S-au cunoscut la ştrand, lângă duşuri. Întâi o glumă despre şampon, apoi clasica despre spălatul pe spate, ca mai târziu povestea să culmineze cu atingeri aparent întâmplătoare şi ochiade aproape explicite, totul sub privirile uimite ale prietenilor ce nu ştiau dacă şi cum să reacţioneze. Au jucat volei, s-au alergat prin apă, iar seara, la plecare, au stabilit o nouă întâlnire, “serioasă”.
Un claxon în fata blocului, paşi coborând în fugă scările, maşina lui demarând în trombă, ducând departe tânăra (inconştientă) îndrăzneaţă. Acesta a fost începutul. Se ascundeau prin păduri, pe frunze de leurdă mirosind a usturoi, prin casa unei bunici moarte cu mulţi ani în urmă, prin cămine de nefamilişti, unde întotdeauna poţi găsi un prieten gata să te ajute cu o cameră.
Nu îşi puneau multe întrebări. Discuţiile lor erau întotdeauna superficiale, sterile. Întâlnirile le erau scurte, încărcate de patimă. Nici vorbă de iubire sau de romantism. Trăiau clipa, se bucurau de potrivirea neaşteptată, îşi răcoreau înflăcărarea de tineri adulţi neîncorsetaţi de regulile societăţii.
Într-o seară, ceva s-a schimbat. Acelaşi claxon, aceiaşi paşi coborând în fugă, aceeaşi maşină demarând în trombă. S-au oprit în faţa unei porţi înalte. Dincolo de ea, o casă abia ridicată, cochetă, mobilată cu gust. Casa lui. S-au iubit în grabă, cum făceau de obicei. Dar nu a mai dus-o acasă. A băut mult, s-a îmbătat, a adormit.
După miezul nopţii, când ea deja terminase de inspectat din priviri fiecare colţisor al camerei, s-a auzit un bubuit în poartă. Încă unul, şi încă unul. Ea a ieşit tiptil din casă, încercând să vadă ceva în beznă. O voce de femeie, cea care până atunci strigase numele bărbatului, a rugat-o să deschidă poarta. S-a conformat, mai mult curioasă decât speriată.
Tânăra femeie era însoţită de două persoane mai în vârstă, probabil părinţii. Chiar şi în intuneric, i-a putut vedea pântecele umflat, semn că în scurt timp avea să devină mamă. Cu gura căscată de uimire, a aflat că bărbatul ce zăcea beat în casa elegantă era însurat, că viitoarea mămică îi era soţie, că în acea seară fusese alungată din casă fără motiv, fără explicaţii.
Aşa ruşine nu mai păţise. Chiar dacă se lăsase condusă de fierbinţeala trupului, ea nu era genul care să spargă familii. L-a trezit brutal, i-a cerut să o ducă acasă, dorindu-şi undeva, în adânc, să se buşească într-un stâlp, să spele cumva păcatul comis fără voie. Nu a avut acest noroc. Pe el, şocul îl trezise din beţie. Nu şi-au mai vorbit de atunci, spun gurile rele…
Nu cred că vreunul dintre personajele poveştii îmi citeste blogul, însă pentru orice eventualitate ţin să precizez că “nu, nu despre voi e vorba”. :D
Desi sunt destul de dubioase si de nedorite, aceste povesti imi place, pentru ca da, sunt o ciudata. Vienela, scrii minunat! Si nu este prima oara cand spun acest lucru! (si nici ultima)
viata e facuta si din astfel de povesti …
eu înțeleg că nu e o poveste, e viață, o realitate trecută, prezentă, poate viitoare, e doar scrisă ca o poveste; o poveste tristă scrisă frumos; cred că ai pus punctul pe I; trăind doar clipele fără a privi dincolo de ele uneori e o mare greșeală.
Ce de chestii isi poate permite un proprietar de casa ! De ex femeia gravida nu ar fi trebuit sa accepte casatoria daramite graviditatea pana nu era sigura ca are drept de proprietate chiar si partial pe locuinta. Zau, am citit in multe locuri pe Internet ca istoria institutiei casatoriei pe UE e ff strans legata de istoria dreptului de proprietate. Adica totusi lucrurile astea trebuie luate in seama, pt ca ai povestit ca proprietarul o daduse afara din casa pe sotia gravida in noaptea aia, si in mod normal asa ceva ar fi trebuit sa fie ilegal, (exceptand niste exceptii de forta majora), daca acea sotie gravida ar fi avut drept de proprietate. Plus cred ca pe undeva ai atins si tu acest aspect de real estate cand ai descris cum amanta incepuse sa se uite in jur curioasa la elementele locuintei de parca incepuse sa se gandeasca la o posibila estimare de valoare, (desi nu era ff serios interesata si nici nu pornise in relationarea sexuala cu asta in minte). Insusi personajul masculin pare vag descris si descris numai prin prisma masinii si a locuintei plus a atleticismului ocazional de la strand insa in rest pare ff departe de Gatsby, cu care l-o fi confundat initial amanta jucausa visatoare, si nu numai ea deoarece functia lui Gatsby e aceea de a face lumea sa isi faca fantezii despre el, (desi ramane un mister daca acea functie ii este mereu conferita de altii sau la un moment dat incepe sa si-o asume si el in mod mai activ, de unde chiar si tragismul acestui personaj dramatic si interesul suscitat de romanul omonim al scriitorului FS Fitzgerald la care m-am gandit in mod probabil deplasat timp ce citeam aceasta poveste)
Foarte mulţi oameni s-ar putea regăsi în povestea ta…