Zilele trecute văzusem pe un blog fotografia unei închisori din Austria, dotată cu tot ce s-a inventat în materie de confort, sau oricum, mult mai luxoasă decât îşi permit mulţi dintre români să îsi aranjeze casa. Nu ştiu cum sunt cele de la noi, dar îmi pot închipui că sunt cel puţin decente.

Aseară am aflat şi despre bietul Adrian Năstase, care se topeşte în salonul de terapie intensivă a închisorii în care l-a aruncat legislaţia română, desi el nu a facut nimic reprobabil. Dar în orice rău este întotdeauna şi un gram de bine, aşa că i s-a permis să primească din partea familiei un CARD cu care să îşi facă mici cumpărături de la magazinul de răcoritoare din curtea închisorii.

Şerban Huidu a fost mai norocos şi a scăpat de închisoare, deşi omorâse trei oameni în accidentul de maşină de anul trecut. Îsi va putea folosi cardurile în magazine mai mari, în hoteluri şi în general pe unde va avea nevoie. Nu am nimic cu el, chiar îi urmăream emisiunea, dar de ce legea nu este aceeaşi pentru toţi?

Trăim într-o lume nebună, în care eu nu îmi găsesc locul. Nici nu găsesc cuvinte destul de aspre cu care să exprim ceea ce simt, ştiind că oameni care muncesc din greu nu au ce pune pe masă copiilor, că mulţi nu au un acoperiş deasupra capului, iar adevăraţii hoţi şi criminali, chiar şi când sunt pedepsiţi, trăiesc boiereşte, râzându-ne în nas.

Oare până când ne vor mai sfida aceşti oameni? Până când le vom mai permite să fure, să omoare, să păcălească fără să fie pedepsiţi cu adevărat, în timp ce oamenii cinstiţi, care muncesc din greu, abia mai reuşesc să supravieţuiască?

Vouă cum vi se pare lumea în care v-aţi născut, în care trăiţi şi vă creşteţi copiii?