După cum probabil se aşteptau câteva persoane, nu mi-am putut ţine în totalitate promisiunea de a nu intra pe blog duminică. Primul motiv pentru care am deschis blogul încă de la prima oră este că nu m-am putut abţine. :) Chiar nu ştiam ce aş fi putut face măcar timp de o cafea şi două ţigări. Al doilea motiv este că m-am uitat la statistici, să văd care au fost cei mai guralivi comentatori, dar despre asta discutăm mai târziu. Cel de al treilea motiv a fost că oricum m-am trezit la prima oră duminică, din cauza emoţiilor.

După mai mult de 20 de ani, am reuşit să îmi regăsesc verişoarele după care plângeam (de fapt, ele m-au găsit). Am vorbit până târziu în noapte cu una dintre ele, iar dimineaţa m-am trezit cu gândul că trebuie să reluăm discuţiile, că avem mult de vorbit. Pe facebook mă aşteptau câteva poze vechi, din care am ales să vă arăt doar una, cea care l-a vrăjit pe Ionuţ. Este o poză cu cel mai iubit unchi din lume, Traian, cel despre care vă spuneam anul trecut că mi-a făcut pat din portocale şi cu frumoasa lui soţie, mama verişoarelor mele.

 

Traian si Iulica

De la Traian am învăţat că fasolea merge de minune cu cea mai bună ceapă din lume, cea spartă în pumn, peste care se pune sare multă. Ceapa astfel spartă şi sărată se înfăşoară strâns într-un prosop de bucătărie şi se lasă o oră să se înmoaie. Tot de la Traian am învăţat că omul care ştie să facă bani, îi face şi din piatră seacă. Cel mai iubit unchi de pe pământ îşi suplimenta veniturile făcând măsuţe din fier forjat, suporturi elegante pentru ghivecele de flori, andrele circulare şi inimiore de agăţat în perete, cu compartiment pentru aţe şi foarfecă, dar şi cu perniţă pentru ace. Cea mai importantă lecţie primită de la Traian: fiecare zi este o minune de care trebuie să profităm, pe care trebuie să o întâmpinăm cu bucurie şi pe care să o încheiem mulţumiţi!

Revenind la ziua de luni… M-am trezit prea devreme şi, ca de obicei în astfel de zile, borcanul de cafea era gol. Bine că mai am câteva ţigări. Ţigări? A găsit Ionuţ o poză pe net şi m-a întrebat dacă ştiu cum erau ţigările alea. Tatăl meu fuma Amiral. Bunica fuma Carpaţi cu filtru, iar eu fumam Cişmigiu, care nu este afişat în poză, dar poate fi văzut cu un clic pe link. Am încercat Snagov- avea filtru din hârtie igienică şi gust de biscuiţi mucegăiţi, Pescăruş- tutun acru, oribil, Golf- bunicele, în lipsă de Cişmigiu, Doina sau Apollonia.

 

tigari de altadata

Vreau să le mulţumesc celor care au avut mereu răbdare să mă citească, celor care mi-au lăsat comentarii interesante (luna viitoare voi face un top separat cu ei) şi celor care s-au numărat printre primii zece în topul celor mai guralivi:

Vladen– să îi urăm La mulţi ani rusului mereu vesel şi foarte direct!

Elly– unul dintre cei mai fideli comentatori de pe blogul meu.

Rudolph– care aduce mereu noi şi noi informaţii. Este o adevărată enciclopedie.

Javra– vă recomand ultimul său articol, cel cu limba română, pe care puţini o stăpânesc (nu mă număr printre ei).

Dana– ea este oricum în top zece, la bloggerii preferaţi.

Radu- poate cel mai fidel cititor al meu, de pe vremea când scriam pe blogspot.

Adriana– cea care scrie cu pasiune poveşti pline de căldură şi iubire. Ne leagă foarte multe lucruri.

Andreia– talentată, isteaţă, darnică şi abia intrată în concediu.

Mixy– la ea pe blog nu te poţi plictisi. Este amuzantă şi are o mamaie fenomenală.

Psi- pisicuţa are un joben fermecat, din care scoate ce cuvinte vrea, fără nici un efort.