Mulţi bloggeri luptă din răsputeri pentru a-şi creşte traficul pe blog, pentru a-şi atrage cât mai mulţi vizitatori. Unii o fac pentru că asta le dă încredere în ei şi în condeiul lor, alţii din simplă vanitate, iar restul pentru că au auzit zvonuri cum că cei cu trafic mare pot câştiga bani cu blogul. O lungă perioadă de timp am fost şi eu obsedată de numărul de vizitatori, după cum a avut grijă Ruşanu să dezvăluie publicului larg atunci când a scris pe blogul meu câteva sfaturi pentru bloggerii începători. :D
Acele vremuri au trecut. Tot mai rar mă uit pe statistici, tot mai puţin îmi pasă de numărul de vizitatori ce îmi intră pe blog. Pentru mine, importanţi au rămas numai cei ce revin zilnic, cei ce pot trece cu vederea faptul că scriu şi advertoriale, cei ce mă citesc cu plăcere, cei ce îmi spun acest lucru în comentarii sau chiar în mesaje private, cei care mă recomandă pe blogurile lor. Din când în când apare câte un nou vizitator ce se regăseşte în scrierile mele şi care din acest motiv revine. Cu gândul la cei vechi şi la cei noi scriu.
Traficul pe blog. Nu, vă garantez că nu foloseşte la absolut nimic, în afară de gâdilarea orgoliului. Şi nu trebuie uitat un alt aspect, poate cel mai important: cu cât ai traficul mai mare, cu atât creşte şi riscul de a aduna pe lângă tine persoane nepotrivite, oameni care să strice armonia şi să deranjeze alţi cititori. Eu nu îmi doresc aşa ceva pe blogul meu, chiar dacă asta ar însemna să îmi sară în aer statisticile.
La sfârşitul lui august mi-am luat concediu câteva zile. Am anunţat acest lucru pe blog, din respect pentru cititorii mei. E drept, mi-a scăzut puţin traficul, dar nu semnificativ. Chiar dacă ar fi ajuns la zero, tot nu mi-ar fi păsat, căci ştiam un lucru important: cei cărora le place blogul meu vor reveni odată cu primul articol scris, lucru care s-a şi întamplat, de altfel.
Nu m-am priceput niciodată să îmi optimizez articolele de pe blog, nu m-am priceput să fac SEO – search engine optimisation pentru propriul blog şi nici nu am văzut rostul unei astfel de încercări. Mult timp am spamat cu neruşinare pe grupurile destinate bloggerilor, urmând exemplul altora, presupus mai mari decât mine, căci mi-ar fi plăcut să atrag mai mulţi bloggeri pe aici. Nu îmi dădeam seama că bloggeri noi (care să şi revină) apar când eşti recomandat de prieteni. Deşi statisticile îmi arătau că nu intră nici tata-mare de pe acele grupuri, eu continuam să postez linkuri spre blogul meu, din obişnuinţă. Mare pierdere de timp!
În stilul lui caracteristic, spunea cândva Ruşanu că “Amu, din prima zi, blogăru’ îşi pune analytics şi stă cu mausu’ pă bumbu’ de refresh, aşteptând o minune – mai exact ceva salt spectaculos de trafic. Not gonna happen, vorba românului, pentru că ghici ce? În timp ce tu îţi măsori traficu’, alţii caută subiecte de scris, citesc ştiri, alte bloguri, studiază oamenii din jur, natura, fac fotografii şi alte chestii. Scriu şi publică, asta aduce trafic, nu monitorizarea lui.” La distanţă de doi ani şi un pic, îi dau în continuare dreptate. Traficul creşte fără să te zbaţi prea tare, dacă scrii şi publici constant.
Ar mai fi câte ceva de spus despre traficul pe blog, însă nu vreau să mă lungesc prea mult… :p
Sunt unii/unele care isi lauda traficul ca pe un blazon care le da valoare. La o mica verificare afli ca e o lauda mincinoasa. Cunosc cateva persoane care fac asta, pot paria ca si tu cunosti. Nu conteaza traficul ci impactul pe care il au textele tale asupra cititorilor, parerea mea.
Exact asa, in doar cateva cuvinte: nu conteaza traficul, ci impactul… :)
Adevarat sau nu, de ce ne-ar pasa de traficul vecinului? Imi vin in minte acum cei care scriu cu picioarele, dar pun titluri “incendiare”. Oare ce fac ei cu traficul? Cate secunde le stau cititorii pe blog? :D Cati dintre vizitatori revin?
Asta face diferența dintre un blogger și o persoană care se luptă doar pentru trafic (sperând să se îmbogățească peste noapte dacă are nu știu câte mii de vizitatori.
Bloggerul continuă să scrie chiar de nu are vizitatori (cititori), e mânat de pasiune. :)
Că bine ai zis-o:
Dupa cum bine se vede pe blogul meu, de-a lungul timpului am scris foarte multe articole sponsorizate. Ei bine, putini au fost cei care m-au intrebat de traficul blogului, in general tocmai cei care erau pregatiti sa nu ofere mai mult de un pachet de tigari si o punga de pufuleti pentru un advertorial. Toti cei care mi-au cerut print screen sau chiar acces la statistici au plecat cu buza umflata, caci privitul in intimitatea blogului meu este ca privitul pe gaura cheii in dormitor. Nu se face… :D
Uite aici un exemplu http://vienela.ro/pe-cati-bani-scrie-un-blogger/
Stiu :D
..de asta nu voi fi eu niciodata blogger, ci doar o persoana ce-şi adaposteste scrierile pe un blog, altfel as scrie mai des şi mai consecvent, cumva. Ma culc pe o ureche pentru ca imi sunt suficienti cei ce vin, de fiecare data, sa imi citeasca stangaciile. Nici nu stiu cum sa le multumesc pentru asta. Tu dezvolti şi o oarecare dependenta: ”hai, să vedem ce a mai scris…Vienela!” Te pup.
Știi bine că pentru advertoriale alți parametri sunt analizați de către clienți.
Buna constatare…!
Fiecare acitune a avut un motiv , asa ca atunci cand ai facut ce ai scris , nu era degeaba.
Consider si eu ca motivele pentru care, cu cat esti mai citit , cu atat iti atragi multi cititori nedoriti , se verifica…E un risc asumat , in anumite cazuri.
Sa ai sanatate multa si sa fi ferita de cititori nedoriti! :)
Povestile tale frumoase atrag cititori si felul tau de a fi… :)
Îţi mulţumesc cu întârziere pentru traficul adus pe blogul meu. Nu îl căutam şi nu îl meritam.
Cu jenă, îţi mulţumesc. Şi îmi pare rău că nu ai un buton de like prin care să îmi marchez trecerea şi susţinerea.
Și eu am fost la un moment dat intrigată de cel trafic. De ce nu crește? Ce fac greșit? Cum să aduc oameni mai mulți pe site? etc. Apoi mi-am dat seama că nu am nevoie de sute de mii de vizitatori ca să pot scrie în continuare și chiar să câștig un bănuț, pe ici, pe colo…
Hey… interesant articol si ma regasesc in el. si eu am avut momente in care ma gandeam ce se intampla cu vizitatorii si ce subiecte as putea aborda sa placa. Cand auzeam de statisticile altora, de-a dreptul uluitoare, trebuie sa recunosc ca eram cumva geloasa
Statutul de blogger permanent cere multa munca, inovatie, idei si talent. Si eu cred ca tu ai un talent deosebit, felicitari!
Mi-am făcut un obicei ca seara când mă pun în pat să intru de pe telefon pe analytics. Nu mă obsedează traficul, dar îmi place să știu ce subiect a prins, pentru că îmi place să le aduc cititorilor câte un mic răsfăț. În rest, chiar dacă m-am abonat la trafic.ro nu mă prea pasionează. :)
Oricine ce ar spune: dacă scrii cu drag și scrii nu doar pentru a scrie, aduni și cititori și mai iese și un bănuț pe ici pe colo. E doar o părere de om cu blog :D
Traficul asta… cred ca ne-a mancat tuturor zilele si nervii la un moment dat. Eu una recunosc ca nu am timp de blog: nu am timp sa promovez zilnic, nu am timp sa scriu zilnic si majoritar scriu advertoriale. Si asta se vede in trafic. Ating cu greu 80 de unici constant (contorizati cu Google Analytics) dar nu mi-e rusine. Stiu ca sunt cititorii mei fideli, care chiar daca nu-mi comenteaza pe blog, imi dau mesaje si imi multumesc fie pentru vreun advertorial (macar asta fac si eu bun, aduc clienti firmelor pe care le promovez) fie pentru modul in care am scris un articol. Si pentru mine asta conteaza cel mai mult!
Stiu cel putin 5 bloggeri destul de cunoscuti care se lauda cu 700, 800, 1000 unici zilnic. Dar marea lor problema e ca au widget de T5, care arata doar vreo … 100 :))) Ei se uita in stats-urile de la wordpress si cred ca afisarile sunt de fapt unicii… Pana la urma e treaba lor, dar nu e nici corect ca ei sa primeasca un pret f mare pt advertoriale, pentru ca nu ii verifica nimeni, nici sa se laude ca au f multi unici, cand de fapt…
dincolo de faptul că-mi place stilul în care scrii, iată, când trec pe aici mai învăț câte ceva; personal savurez articolele tale împreună cu , cafeaua de dimineață :)
În ce mă priveşte, îţi citesc şi advertorialele, nu numai celelalte materiale, fiindcă le scrii cu har. Pe de altă parte, e adevărat că un advertiser inteligent poate recunoaşte rapid un blogger bun, care îi poate ajuta afacerea cu promovarea făcută de el şi atunci doreşte de la acesta nu doar un advertorial, ci şi un banner sau alt gen de promovare. Din păcate, nu sunt mulţi advertiseri atât de inteligenţi. :) Sigur, organizarea unor concursuri pentru bloggeri îi ajută, dar nu numai asta. Şi ar trebui să consulte bloggerii mai des, fiindcă aceştia îi pot oferi idei gratis.
Foarte frumos articol, îmi place, aş dori să colaborăm. Contactează-mă pe mail, te pup.
eram si eu trubata sa vad traficul in fiecare zi, dar nu pentru monetizare ci pentru mine asa, sa vad cat lume m-a citit. Acum ma uit rar, din pura curiozitate:)
Pfiuuu, ce bine mi-a facut sa citesc articolul asta, Vienela! Credeam ca sunt singura nebuna care isi noteaza ideile de articole pe orice, cand ii vin in minte, ca sa nu le piarda. Si care apoi, o data ajunsa acasa, se pune pe scris, nu cu gandul la trafic, ci la oamenii pe care ii ajut sau ii binedispun in ziua aceea cu articolul meu.
Si da, ai dreptate: pentru advertoriale rareori mi se cere traficul. In schimb, multi dintre partenerii mei apreciaza comunitatea formata, atmosfera de acolo si nu numarul membrilor.
Adevar graiesti :)