Mulţi bloggeri luptă din răsputeri pentru a-şi creşte traficul pe blog, pentru a-şi atrage cât mai mulţi vizitatori. Unii o fac pentru că asta le dă încredere în ei şi în condeiul lor, alţii din simplă vanitate, iar restul pentru că au auzit zvonuri cum că cei cu trafic mare pot câştiga bani cu blogul. O lungă perioadă de timp am fost şi eu obsedată de numărul de vizitatori, după cum a avut grijă Ruşanu să dezvăluie publicului larg atunci când a scris pe blogul meu câteva sfaturi pentru bloggerii începători. :D

Acele vremuri au trecut. Tot mai rar mă uit pe statistici, tot mai puţin îmi pasă de numărul de vizitatori ce îmi intră pe blog. Pentru mine, importanţi au rămas numai cei ce revin zilnic, cei ce pot trece cu vederea faptul că scriu şi advertoriale, cei ce mă citesc cu plăcere, cei ce îmi spun acest lucru în comentarii sau chiar în mesaje private, cei care mă recomandă pe blogurile lor. Din când în când apare câte un nou vizitator ce se regăseşte în scrierile mele şi care din acest motiv revine. Cu gândul la cei vechi şi la cei noi scriu.

Traficul pe blog. Nu, vă garantez că nu foloseşte la absolut nimic, în afară de gâdilarea orgoliului. Şi nu trebuie uitat un alt aspect, poate cel mai important: cu cât ai traficul mai mare, cu atât creşte şi riscul de a aduna pe lângă tine persoane nepotrivite, oameni care să strice armonia şi să deranjeze alţi cititori. Eu nu îmi doresc aşa ceva pe blogul meu, chiar dacă asta ar însemna să îmi sară în aer statisticile.

La sfârşitul lui august mi-am luat concediu câteva zile. Am anunţat acest lucru pe blog, din respect pentru cititorii mei. E drept, mi-a scăzut puţin traficul, dar nu semnificativ. Chiar dacă ar fi ajuns la zero, tot nu mi-ar fi păsat, căci ştiam un lucru important: cei cărora le place blogul meu vor reveni odată cu primul articol scris, lucru care s-a şi întamplat, de altfel.

Nu m-am priceput niciodată să îmi optimizez articolele de pe blog, nu m-am priceput să fac SEO – search engine optimisation pentru propriul blog şi nici nu am văzut rostul unei astfel de încercări. Mult timp am spamat cu neruşinare pe grupurile destinate bloggerilor, urmând exemplul altora, presupus mai mari decât mine, căci mi-ar fi plăcut să atrag mai mulţi bloggeri pe aici. Nu îmi dădeam seama că bloggeri noi (care să şi revină) apar când eşti recomandat de prieteni. Deşi statisticile îmi arătau că nu intră nici tata-mare de pe acele grupuri, eu continuam să postez linkuri spre blogul meu, din obişnuinţă. Mare pierdere de timp!

În stilul lui caracteristic, spunea cândva Ruşanu că “Amu, din prima zi, blogăru’ îşi pune analytics şi stă cu mausu’ pă bumbu’ de refresh, aşteptând o minune – mai exact ceva salt spectaculos de trafic. Not gonna happen, vorba românului, pentru că ghici ce? În timp ce tu îţi măsori traficu’, alţii caută subiecte de scris, citesc ştiri, alte bloguri, studiază oamenii din jur, natura, fac fotografii şi alte chestii. Scriu şi publică, asta aduce trafic, nu monitorizarea lui.” La distanţă de doi ani şi un pic, îi dau în continuare dreptate. Traficul creşte fără să te zbaţi prea tare, dacă scrii şi publici constant.

Ar mai fi câte ceva de spus despre traficul pe blog, însă nu vreau să mă lungesc prea mult… :p