După ce am fost trădată într-un mod mârşav de propriul meu salariu, probabil aliat în acele zile cu televizorul care a ales să îşi dea duhul sub privirile noastre îngrozite, acum pot spune că mă întorc la natură cu paşi rapizi, spre epoca de piatră.
În aceste zile caniculare aş fi preferat să ajung în epoca de gheaţă, unde nu este nevoie de frigider, mai ales de unul obraznic cum era al meu. Spun era deoarece acum a devenit obiect de muzeu al unei firme de fier vechi, că mie nu îmi mai era de nici un folos, decât poate pe post de cuibar, dacă m-aş fi mutat de la bloc la casă.
Mă supăra tot mai tare bătrânul senil care ba îngheţa, ba arunca apa prin casă. Nu mai puteam avea încredere în el, deşi i-am adus cei mai buni doctori din oraş, i-am cumpărat medicamente scumpe şi l-am îngrijit cu devotament.
Multe neplăceri mi-a provocat acest frigider antic şi hodorogit, zgomotos şi nestatornic, cu toanele lui de bolnav. Îl înjuram în fiecare dimineaţă în care alunecam prin casă din cauza gheţii topite şi scurse pe gresie, îl înjuram mai ales când venea factura de lumină, astronomică din cauza că era un risipitor, un trădător.
Dar acum, că l-am pierdut definitiv, plâng zilnic după el, îi simt lipsa în fiecare clipă şi aş vrea să îl revăd, să îl ştiu alături de mine. De ce oare a ales să mă abandoneze tocmai acum, când afară te topeşti de căldură? De ce trebuie să gătesc de trei ori pe zi acum, când nu poţi ţine focul aprins nici să faci o cafea?
Am auzit că are nişte nepoţi răspândiţi prin lume, care l-ar putea înlocui, dar nu le ştiu adresa.
PS: Rugaţi-vă pentru calculatorul meu, să rămână măcar el sănătos.
Supărarea pe care o simt când frigiderul se strică este una ce se revarsă în toată încăperea, lăsând în urmă o atmosferă încărcată de frustrare și neputință. Inițial, este doar un sentiment subtil de deranjament, ca un bici ascuțit de aer rece care trece prin camere. Apoi, treptat, se transformă într-o stare mai profundă de iritare.
Frigiderul, cu rostul său aparent simplu, ascunde în spatele ușilor sale o rețea complexă de tehnologie și sisteme, toate contribuind la menținerea prospețimii alimentelor și la confortul casei. Însă, când acest sistem delicat se blochează sau începe să emită sunete ciudate, senzația de neputință își face simțită prezența.
În primă fază, încerc să înțeleg ce s-a întâmplat. Deschid ușile frigiderului și constat că temperatura din interior nu este cea obișnuită. Rafturile par a-și pierde treptat răcoarea, iar alimentele încep să-și dezvăluie starea alterată. Încerc să rezolv problema prin metode simple, cum ar fi reglarea termostatului sau curățarea bobinelor, dar de multe ori, aceste eforturi se dovedesc zadarnice.
Pe măsură ce timpul trece și problema persistă, supărarea devine tot mai vizibilă. Gândul că alimentele se pot strica și că voi fi nevoit să le arunc, pierzând astfel nu doar bani, ci și munca depusă în achiziționarea lor și planificarea meselor, amplifică frustrarea. Așteptarea pentru programarea unui tehnician sau pentru piesele de schimb necesare poate părea o veșnicie, iar în acele momente, frigiderul stricat devine o amintire persistentă a vulnerabilității noastre în fața tehnologiei.
În ciuda avansului tehnologic, supărarea legată de frigiderul stricat subliniază cât de mult ne-am bazat pe aceste dispozitive în viața de zi cu zi. De la păstrarea alimentelor până la confortul termic, rolurile lor sunt esențiale. Supărarea pe care o simțim în astfel de momente nu se datorează doar inconvienentului practic, ci și faptului că ne reamintește că nu suntem întotdeauna stăpânii tehnologiei, ci adesea suntem supuși fragilităților ei.
În cele din urmă, supărarea pe care o simt față de un frigider stricat este un amestec de neputință, dezamăgire și frustrare. Este o oglindă a dependenței noastre de tehnologie și a vulnerabilităților noastre ca ființe umane, în fața unor aspecte aparent banale ale vieții moderne.
A ramas alaturi de tine pana cand a cedat.
:)) Adica a trait pana cand a murit? :)) Asa este.
Sa gatesti de trei ori pe zi ? Asta e pedeapsa mai grea decat carcera .Ai pacate , fato , de ti-ai luat-o asa de rau. Baga repede canoane , matanii , rugaciuni, post negru…Condoleantele mele !:))Si sa ma fereasca Dumnezeu…
Nu mereu de trei ori, dar destul de des, pentru ca ai mei nu se topesc dupa salate si mezelurile nu ma incanta pe mine prea multe zile la rand.
Nu cumva, in bunattea mea, am luat pacatele altora? Ca eu nu imi aduc aminte sa fi facut ceva ata de grav incat sa justifice pedeapsa. :))
Are mama niste margele. Oare le pot folosi pe post de matanii? :))
Decat ger, mai bine asa.
Dar pot aduce mancarea la tine in frigider? :-P
Salate si salam ar scrie pe mine :D.
Sa-i fie sufletul binecuvantat acolo unde e. Asa se intampla cand pleaca piticul…
Da, asta este concluzia. Cineva mi-a furat ingerasul care pazea frigiderul. RIP.
Rosii cu branza a scris pe noi ieri. :))
O nenorocire nu vine niciodata singura… Ai aer conditionat? Saruta-l cu pasiune de 3 ori pe zi… Sa nu faca manarii cu compul sa plece in china, la origini. ai mare grija…
Aer conditionat nu, dar ma tem pentru centrala, ca de acolo luam apa calda pentru baie. :)) Ma rog zi si noapte pentru sanatatea ei. :))
Daca ajungi pe la biserica, da si tu un acatist, ceva.
supa de rosii la pranz
RECE! cu busuioc proaspat
Daca vrei divulg si reteta :)
Am vazut si la Kadia o reteta de supa, dar vreau sa vad si varianta ta.
Astept sa imi dezvalui si secretul paharelelor cu hartie igienica si aracet. Dau o bere. ;)
ouf. Urat. Era batran?:O
Era de-o seama cu Matusalem, dar a facut treaba buna multi, multi ani.
salate multe, mezeluri, oua fierte si multa rabdare pentru a gati si ceva mai complicat.
si priveste partea buna a lucrurilor: te-a parasit cel vechi ca sa aiba cine sa-i ia locul!
Ne-am plictisit de oua, baiatul nu se impaca prea bine cu salatele, mezelurile sunt scumpe cand le mananci la fiecare masa, iar altul nou nu este acum momentul sa aducem. :((
Asa cum povestesti pare foarte amuzant dar nu-mi vine de fapt deloc sa rad. Ma gandesc ce greu trebuie sa-ti fie. Si ce ghinion nenorocit sa te pomenesti deodata ca orice plan iti este dat peste cap, caci si un frigider si un televizor nu-s deloc ieftine. In situatia asta, oricat ar fi consumat el de mult curent, cred ca asa cheltuielile sunt chiar mai mari (gatit de atatea ori, hrana rece)… E greu. Am sa ma rog sa nu se intample si cu calculatorul ceva. Tare rau imi pare.
Pe de alta parte, acum ma gandeam daca s-ar intampla si la noi la fel, cum ar fi. Frigiderul nostru este din 1984 si inca functioneaza perfect. Dar nu se stie niciodata…
La televizor nu ne uitam prea mult si putem folosi calculatorul in loc, dar trebuie sa fac piata zilnic, sa gatesc zilnic, iar asta ne zapaceste.
imparte cite o craticioara pe la vecini …
pe criza asta fiecare dintre noi are cite un loc liber in frigider.
Tocmai pentru ca este criza nu am curaj sa las craticioarele la vecini. :))
Sfântul antivirus să aibă grijă de el şi penele de curent să îi ierte hardul. Amin! :)
Sper să nu aibă soarta frigiderului :-“
Multumesc pentru rugaciunea deosebita. Sper sa fie ascultata de cine trebuie. :))
Ce ciudat! Unii au curent si n-au frigider, altii au frigider si se uita la el ca n-au curent. Stim cum e sa stai fara frigider, dar asta e doar UN dezavantaj al lipsei de curent. :) Cheer up, se poate si mai rau! :)
Un necaz nu vine niciodata singur. Toata saptamana au glumit cu noi cei de la Electrica. Uite curentul, nu mai e curentul. :))
:(( … ca sa te incurajez: o sa rasara soarele si la tine. Stii vorba: la omu’ sarac…
Devin tot mai puternica, infruntand palma dupa palma. :))
Eu cred ca frigiderul tau a vorbit cu al meu. Nici al meu(apartamentul unde stau in chirie)nu mai functioneaza cum trebuie: nu am congelator, aia de au stau in apartament inaintea noastra, i-au scos motorul si l-au aruncat. Nu stiu ce i-o fi deranjat asa de tare…in fine, nu am congelator, si, la fel ca al tau, se dezgheata cand are el chef:)))numai femeie sa nu fi:)))
Noi l-am aruncat, ca nu mai putea fi reparat si ocupa spatiu degeaba. :))