Totemul lupului, carte scrisă de Jiang Rong

Totemul lupului, carte scrisă de Jiang Rong, m-a purtat într-o lume rămasă parcă încremenită în timpuri străvechi, o lume în care omul e una cu natura, în care progresul nu e binefacere, ci blestem, iar lupul e deopotrivă dușman și mijlocitor între om și ceruri.

Condițiile vitrege în care își duc traiul nomazii mongoli din stepa Elun, felul în care aceștia reușesc să înțeleagă, să respecte și să stăpânească tot ceea ce Tengri le-a dăruit (floră, faună, suflet), faptul că reușesc să fie cei mai pricepuți ecologiști fără ca măcar să cunoască acest cuvânt, dar și problemele care apar atunci când oamenii guvernului încearcă să schimbe tradițiile și regulile după care păstorii s-au ghidat mii de ani, fac din această carte nu doar un roman de excepție, ci și un adevărat manual politic, o pledoarie pentru ecologie, o enciclopedie ce amintește de cântecul final al lebedei.

Totemul lupului este genul de carte ce poate fi citită în mai multe chei, toate ușor de observat și înțeles. Impactul pe care viața în stepa mongolă îl are asupra studenților chinezi purtați de Revoluția Culturală pe meleaguri străine este atât de puternic, încât la nici doi ani de la prima noapte dormită într-o iurtă, Chenzhen nu poate rezista impulsului de a păstra unul dintre puii de lup furați din vizuină.

 

 

Dorința tânărului de a studia acest misterios animal, de a-l putea atinge și înțelege, naște controverse în sânul comunității care se teme de vremea când lupul se va maturiza și va ataca oile, dar și de mânia lui Tengri, care va dori să pedepsească nesăbuința de a transforma un animal care iubește atât de mult libertatea într-un biet sclav ținut în lanț.

Totemul lupului, carte scrisă de Jiang Rong, o carte de neratat

 

 

“Însă Chenzhen n-avea nici pe departe intenția de a defăima cumva spiritele, de a nesocoti sentimentele religioase ale oamenilor stepei, dimpotrivă. Din respect pentru acest totem al mongolilor, din obsesia pentru misterul acesta profund al lupului, a fost zi de zi mânat de dorința de a crește un pui de lup.

Lupul este o ființă care vine și se duce pe neștiute. Dacă nu creștea el un lup viu, pe care să-l atingă cu mâna lui și să-l vadă sub ochii lui, cunoștințele lui despre acesta s-ar fi limitat la poveștile populare misterioase și ignorante sau la cunoașterea generală, ba chiar la prejudecata chinezilor, care văd în lup un dușman de moarte.”

Eu, care am fost întotdeauna fascinată de lupi, care i-am iubit întotdeauna pentru inteligența lor, pentru spiritul de haită, pentru felul în care luptă pentru libertate și supraviețuire, după lectura acestei cărți am ajuns la un pas de a face din lup un totem și de a considera că încercarea de a-l îmblânzi e un sacrilegiu.

“Înainte de a pleca de la Pekin, și eu credeam că stepa mongolă este cer nesfârșit și câmp pustiit, în care vântul bate, iarba crește și unde în jur sunt doar oi și capre, adică un loc pașnic, liniștit, unde nu se întâmplă niciodată nimic. Abia după aceea mi-am dat seama că acel cântec, Chilege, nu era decât un simplu cântec de leagăn al neamului sarbi, în vreme ce adevărata viață în stepă este plină de greutăți și întreaga ei spiritualitate se concentrează asupra lupului.”

Furtul puiului de lup naște, de asemenea, afecțiune și temeri în sufletul celui care s-a născut chinez și care, cu fiecare nouă zi, se simte tot mai mult a fi mongol. Chenzhen, tânărul student venit de la Pekin, învață din propriile experiențe și din discuțiile cu bătrânul Bilge tot ceea ce nu a fost scris în cărțile de istorie și de biologie pe care le-a citit.

Înțelege importanța pe care lupul o are în păstrarea sănătății ecosistemului, dar și evlavia cu care acest animal este privit de către păstorii din stepa Elun (situată în partea de apus a lanțului muntos Hingan, la nord de Pekin). Acceptă ușor gândul că mongolii de aici lasă trupurile morților să fie mâncate de lupi, căci numai așa sufletele pot urca în împărăția cerurilor, la mărețul Tengri.

“Lupul este un adevărat dușman de clasă. Toți reacționarii din lume sunt doar niște lupi sălbatici. Lupii sunt de o cruzime extremă, ei au exterminat nenumărate herghelii de cai, vite și oi care erau bunuri ale poporului și au ajuns chiar să își uci_ă semenii, așa că noi trebuie să organizăm oamenii pentru a trece la stârpirea lor, să instituim dictatura proletariatului împotriva lupilor.

Să eliminăm din rădăcină pericolul reprezentat de lupi, ucigându-i până la unul. De asemenea, trebuie să-i judecăm aspru și pe aceia care simpatizează cu cauza lupilor, care sunt toleranți cu aceștia, chiar și pe cei care împărtășesc concepția depășită conform căreia se oferă lupilor trupurile celor decedați, ceea ce reprezintă una dintre cele patru vechituri.”

Greu de acceptat, chiar și pentru un european al zilelor noastre, este faptul că interacțiunea dintre tradiția milenară păstrată de păstorii din stepa Mongoliei Interioare și agricultorii care descoperă aici terenuri fertile, numai bune de plantat pentru a hrăni poporul chinez aflat sub regimul comunist, căruia nu îi pasă de valorile ancestrale, va duce la pierderi incalculabile și iremediabile.

Eradicarea lupilor echivalează cu moartea a tot ceea ce era sfânt pentru mongolii din Elun, dar și cu înțelegerea ideii că puterea și înțelepciunea omului din stepă se trăgeau din cunoașterea aprofundată a lupului. Moliciunea chinezilor (și, în general, a oamenilor moderni) vine tocmai din faptul că nu au ocazia de a interacționa cu lupul, de a-l studia și de a-l imita.

“În bătălii, lupi sunt mai deștepți decât oamenii. Noi, mongolii, de la lupi am învățat cum se vânează, cum se face o încercuire sau cum se dă o bătălie. La voi, la chinezi, nici nu sunt haite de lupi, de-aia nu vă merge la război. Pentru că în bătălie nu-ți folosește la nimic faptul că ai ținuturi întinse și puzderie de oameni, în victorie sau în infrângere ceea ce contează este dacă ești lup sau oaie.”

Totemul lupului nu este o carte pe care să o citești în câteva ore. Este o lectură care te face să meditezi, să te informezi suplimentar, să visezi la vremuri care nu se vor mai întoarce. Scriitorul Jiang Rong a visat timp de 30 de ani la aceste două volume și abia la vârsta de 62 de ani a publicat-o, traversând bariere culturale și stârnind controverse în rândul criticilor occidentali.

Cartea s-a vândut în peste patru milioane de exemplare numai în China, în primii trei ani de la publicare.

“…lupii sunt mai peste tot, trăiesc în haite, sunt foarte haini și există multe povești despre ei. De-a lungul timpului, lupii au reprezentat pentru oameni cea mai grozavă, mai frecventă și mai crudă amenințare, fiind practic cel mai mare dușman natural al oamenilor, cailor, oilor și vitelor. Dar atunci, cum e cu putință ca oamenii stepei să facă din aceștia totemul neamului lor?”

Puteți afla acest lucru citind cele două volume Totemul lupului, carte scrisă de Jiang Rong. Acestea pot fi cumpărate la un preț foarte bun de pe site-ul targulcartii.ro, un loc unde veți descoperi o multitudine de cărți ieftine și foarte ieftine.

Fiind vorba despre lupi, aș fi putut face o recenzie pe câteva pagini, însă nu vreau să vă răpesc plăcerea de a citi Totemul lupului și de a descoperi singuri cum trecutul luptă contra prezentului și a viitorului.

Dacă ai timp, poate vrei să citești și alte recenzii de carte:

• Viața secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd
• Ochiul furtunii, de Patrick White
• Fahrenheit 451, Ray Bradbury
• Pe ape și mai tulburi, de Tim Powers
• Istoria romanțată a unui safari
• Copilul divin, carte scrisă de Pascal Bruckner
• Ultima oprire, Rusia
• Anticarul din Kabul, carte scrisa de Asne Seierstad
• Foc palid carte Vladimir Nabokov