Skip to main content

Iubirea, tot mai năvalnic(2)

Iubirea, tot mai năvalnic…

A terminat ţigara şi a înfipt-o în pământul mirosind a iarbă crudă, apoi s-a întins pe spate, încercând să se ferească de soarele arzător. Era obosit de drumul făcut; ar fi vrut să ajungă mai repede acasă, la umbra boltei din curte, să bea o bere rece.

Dar fata s-a apropiat râzând fericită,  l-a prins de mână si l-a ridicat, trăgându-l după ea în câmpul de margarete, cerându-i din priviri să se bucure împreună de albul florilor, de foşnetul vântului, de zumzetul gâzelor.

Încurajat de entuziasmul ei, de zâmbetul îmbietor, dar mai ales de dorinţa care fierbea în el, a urmat-o călcând pe flori, a strâns-o uşor de mână, întorcând-o cu faţa spre el. I-a sărutat ochii căprui, i-a mângâiat părul lung şi puţin ondulat, apoi, fără să mai gândească, i-a strivit buzele într-un sărut care-l făcea să se cutremure.

Înflăcărarea cu care ea îi răspundea, strânsoarea braţelor ei, mirosul corpurilor fierbinţi, dorinţa pe care nu o mai putea controla, toate l-au învăluit subtil, dându-i bărbatului o  stare de beatitudine. O strângea tot mai năvalnic, îi  săruta pielea un pic sărată şi îi şoptea o mie de nimicuri.

Purtat pe aripile visului, bărbatul vedea parcă aievea cum fata se lipeşte de el, întinzând buzele într-o dorinţă nestăvilită de mai mult.

Un lătrat scurt s-a auzit pe neaşteptate, făcându-l să tresară confuz din somnul atât de dulce. A deschis ochii tocmai când fata se apropia de el cu un mănunchi de margarete în mână.

Continuarea:

1. Mica zeita

2. Ghimpele din inima

3. Sfarsitul povestii de iubire

43 thoughts to “Iubirea, tot mai năvalnic(2)”

  1. Zic si eu precum clasicii: “fata din vis, nu e fata, e vis!” :D Cat curaj am si eu in vis…eeeheeeeee…. Si mare minune, si fata parca-i altfel, mai buna, parca vrea, nu te chinui deloc! :)) Eu pariez pe doua finaluri. Fie ramane cu buzele umflate (in natura -> cel mai probabil), fie isi face mila fata cu el (hmmm…). Desi s-ar putea sa aiba parte tipul de acea lectie de viata: “p’afara-i vopsit gardul, inauntru leopardul”. Adica sa faca buba pana la sfarsit :D

  2. Trebuie să spun că te pricepi de minune, şi îţi faci cititori să simtă ceea ce tu scrii aici, cel puţin cu mine a funcţionat, mă simţeam acolo într-un colţ şi aşteptam cu nerăbdare să văd ce urmează, categoric poţi scrie o carte, nu există nici o indoială.

    1. Şerban Stănescu, Vienela doar scrie aici, eu mă ocup cu administrarea site-ului; îţi spun sigur că nu ştie ce-i ăla SEO. ;)

  3. Vienela, nu mai are rost sa iti spun ca scrii foarte frumos pentru ca stii asta. Nu stiu de ce, dar din felul tau de a fi( pe care il descifrez din scrierile tale) semeni tare mult cu mama lui Ovidiu :) i-am zis lui ovi ca mi te imaginez o femeie exact cum e mama lui: deschisa, foarte talentata, sociabila, cu un aer tineresc, o mama de milioane care isi iubeste copilul, visatoare uneori, realista, etc. Lista poate continua :)

    1. Tu reusesti mereu sa ma faci sa imi creasca inima. Parca mi-ai mai spus ca seman cu mama lui Ovidiu.
      Sa stii ca nu pot fi deschisa si sociabila decat cu anumite persoane, las instinctul sa ma ghideze. Dar sunt mereu politicoasa, mai ales cu cei pe care nu ii cunosc foarte bine. ;)

  4. :))) Rad pentru ca acum am vazut ca s-a invechit. Continuarea. Frumos ar fi ca pana comentez aici sa fi aparut si o carte ;) :)
    Am sa risc totusi. Desigur ca e scris foarte frumos si captivant. Dar mie imi place foarte mult cum sunt scrise toate articolele tale.
    Continuarea o asteptam pentru ca simteam ca nu va fi happy ending…nu erau premise.

    1. Este greu sa ii multumesc pe toti. As prefera sa nu spun cum se termina, dar deocamdata nu sunt hotarata. :))
      Sa stii ca sentimentul este reciproc, si mie imi plac toate articolele tale, imi place felul in care povestesti si felul in care strecori informatii in povestiri.
      Asta cu cartea ne-a distrat pe toti aici. :))

Leave a Reply