Iubirea, tot mai năvalnic…

A terminat ţigara şi a înfipt-o în pământul mirosind a iarbă crudă, apoi s-a întins pe spate, încercând să se ferească de soarele arzător. Era obosit de drumul făcut; ar fi vrut să ajungă mai repede acasă, la umbra boltei din curte, să bea o bere rece.

Dar fata s-a apropiat râzând fericită,  l-a prins de mână si l-a ridicat, trăgându-l după ea în câmpul de margarete, cerându-i din priviri să se bucure împreună de albul florilor, de foşnetul vântului, de zumzetul gâzelor.

Încurajat de entuziasmul ei, de zâmbetul îmbietor, dar mai ales de dorinţa care fierbea în el, a urmat-o călcând pe flori, a strâns-o uşor de mână, întorcând-o cu faţa spre el. I-a sărutat ochii căprui, i-a mângâiat părul lung şi puţin ondulat, apoi, fără să mai gândească, i-a strivit buzele într-un sărut care-l făcea să se cutremure.

Înflăcărarea cu care ea îi răspundea, strânsoarea braţelor ei, mirosul corpurilor fierbinţi, dorinţa pe care nu o mai putea controla, toate l-au învăluit subtil, dându-i bărbatului o  stare de beatitudine. O strângea tot mai năvalnic, îi  săruta pielea un pic sărată şi îi şoptea o mie de nimicuri.

Purtat pe aripile visului, bărbatul vedea parcă aievea cum fata se lipeşte de el, întinzând buzele într-o dorinţă nestăvilită de mai mult.

Un lătrat scurt s-a auzit pe neaşteptate, făcându-l să tresară confuz din somnul atât de dulce. A deschis ochii tocmai când fata se apropia de el cu un mănunchi de margarete în mână.

Continuarea:

1. Mica zeita

2. Ghimpele din inima

3. Sfarsitul povestii de iubire