Ţigară sau ţigare? Întrebare întrebătoare, pusă doar de dragul de a scrie, deci nu săriţi la gâtul meu. Copii, se spune ţigară, se scrie ţigară, se fumează ţigară. Nu o spun eu, o spun specialiştii, o spun cei care au grijă de limba română, o spun cei care abia aşteptă sa pui o literă în plus, în minus, în locul alteia, pentru a te critica, pentru a mătura cu tine… Faptul că eu am spus mereu ţigare, că am scris ţigare şi că am fumat ţigare, nu are relevanţă. Eu vin dintr-un alt secol, în care “sunt” era “sînt”, în care “â” era “î” şi “întro” era “într-o”. Cu unele dintre noile reglementări am reuşit să mă acomodez relativ uşor, cu altele nu cred că voi putea vreodată.

Am aflat cu stupoare, nici nu mai reţin când, că forma corectă este ţigară şi am încercat să mă conformez, pentru a nu părea învechită sau încuiată. Unele voci spun că dintotdeauna ţigara a fost ţigară, nu ţigare. Dacă este aşa, atunci eu şi absolut toate persoanele cunoscute de-a lungul timpului suntem nişte agramaţi. Îmi asum. Ţigara? În scris îmi reuşeşte de cele mai mult ori, căci încerc să mă corectez înainte de a publica, tocmai de teama porumbeilor. În schimb, când vorbesc, orice aş face, oricâte eforturi aş depune, îmi este imposibil să spun ţigară. Am senzaţia că mi se fracturează limba când pronunţ. Dau drumul porumbelului, apoi mă uit speriată în jur, pentru a vedea dacă a sesizat cineva greşeala. :)

semn de intrebare

Sunt, în limba română, cuvinte care vă pun (şi pe voi) în dificultate?