Ți se schimbă viața când ai un câine

Viața alături de un animal

Aventurile lui Bruno și Onix sunt de obicei amuzante. Îmi place să povestesc despre ele și altora. Am două motive să fac asta. În primul rând îmi place să îmi distrez prietenii și cunoscuții. În al doilea rând, sper ca prin poveștile mele să arăt lumii cât de mult ți se schimbă viața când ai un câine lângă tine. Da, pur și simplu ți se schimbă viața când ai un câine în casă.

De aici derivă două sub-motive: 1.oamenii vor fi mai fericiți, vor râde mai des și nu se vor mai simți singuri; 2. dacă un singur om salvează viața unui câine chinuit pe străzi sau prin adăposturi, voi simți că am contribuit cu ceva la a face lumea un loc mai bun (am un articol pe această temă pe blogul scris în engleză, roundword.com).

În viața mea există doi câini, două suflete minunate

În această dimineață am văzut-o pe Onix că se tot agita pe lângă ușa de la sufragerie. Voia să intre. Creierul meu a făcut imediat o legătură și așa s-a născut întrebarea: unde e celălalt câine? unde e Bruno? Ei bine, Bruno era sechestrat în living de cel puțin o oră. Nu a scos nici un sunet. Cred că a fost chiar fericit că a scăpat pentru o vreme de gălăgioasa și agitata Onix. În plus, în sufragerie e răcoare, căci avem mereu un geam întredeschis.

Mihai era la muncă. Sora mea și cumnatul au decis să iasă la o plimbare. De comun acord am hotărât să rămân eu acasă, ca nu cumva câinii să distrugă ceva în lipsa noastră, mai ales că atât Onix, cât și Bruno (când era cățel), au antecedente.

M-am apucat de scris. Un articol, două, nouă… S-au întors ai mei acasă. Dormitorul lor era devastat: haine împrăștiate peste tot, perne roase, fulgi de pasăre pe tot covorul, patul acoperit de jucării, bidoane de plastic roase etc, etc.

-Puteai merge cu noi la plimbare. Ar fi fost același lucru, mi-au spus ei, râzând. Cu tine sau fără tine, câinii ăștia tot singuri acasă sunt.

 

 

Produse pentru câini: mâncare, jucării, soluții deparazitare

Un câine nu înseamnă doar distracție. Un câine este o responsabilitate. În primul rând trebuie iubit. Așa funcționează câinii, cu iubire. Trebuie dresat, ca să nu facă rău altora. Deparazitat intern și extern, vaccinat și microcipat. Câinele are nevoie de hrană uscată și umedă. Are, de asemenea, nevoie de jocuri și jucării care să îl țină ocupat. Voi scrie în curând un articol mai detaliat pe acest subiect.

 

Bruno are fixurile lui de câine (nu mi le aduc aminte acum pe toate):

-latră de câte ori intră poștasul în curte

-plânge când aude mașina noastră intrând pe stradă

-aproape că își rupe picioarele alergând de colo-colo când Mihai urcă scările să intre în casă

-latră și mârâie dacă vede un păianjen

Onix face absolut tot ce face Bruno, dar mutra ei dezorientată spune clar că nu pricepe nimic. Cățelușa nu înțelege de ce trebuie să facă ture prin casă ori să latre la pereți.

Onixuța nu mai e câine, e noul Duckadam

Ne apără din toate pozițiile, să se asigure că nu poate ajunge Bruno la noi, să fie mângâiat.

Onixuța noastră cu glas pițigăiat are tot timpul un motiv să latre: îi e foame, îi e sete, scapă jucăria pe jos, vrea afară, o enervează Bruno, vrea la joacă, trec oameni pe stradă, trec câini pe stradă etc.

Pițigoi, spaghetă și parașuta satului sunt noile porecle la care ar trebui să răspundă Onix, doar că ea nu s-a prins incă.

Pițigoi: mai tare și mai strident decât Onix nu poate nici un câine să latre. Încercarea de a o ignora sau de a o potoli se soldează cu pițigăieli din ce în ce mai stridente.

Spaghetă: oricât ar mânca, Onixuța nu pune pe ea. Continuă să fie slăbuță.

Parașuta satului: o scot în curte sa faca pipi/caca. Se joacă, aleargă, sapă gropi, face orice, dar nu nevoile pentru care suntem acolo. Mă întorc în casă. O scoate sor-mea. Povestea se repetă. O scoate cumnatul. În două minute e înapoi în casă, cu pipi/caca făcute. Doar cu el îi place, parașută ce e!

Aici puteți găsi informații despre soluția care scoate mirosul de urină de câine/pisică/om.

Onixuța, cățelușa mea, a trecut la un nivel superior. Pe lângă minunatul găinaț, a inclus în meniu melcii pe care îi găsește în curte. Cochiliile par să îi placă mai mult decât carnea.

“Când e frate lângă frate,

Se dau pit bulli la o parte”.

Așa cânta Mihai când s-a întors cu Onixuța și Bruno de la plimbare. La o curte, Onix a văzut doi dulăi. După bunul ei obicei, a început să latre cu simț de răspundere. Pitbullii, nici ei cu toate țiglele pe casă, au răspuns pe un ton serios, într-o scoțiană impecabilă.

Bruno, tăcut până atunci, a răbufnit cum numai el știe, făcând dulăii să turbeze de nervi. Onixuța nu mai avea doar blana de pe spate ridicată. Devenise un arici uriaș. Bruno insista să treacă strada, să le arate dulăilor că nimeni nu se ia de surioara lui fără să își primească pedeapsa. Într-un final a venit “mama” dulăilor și i-a băgat în casă. Ai mei s-au întors acasă mândri, umăr lângă umăr, fluturând cozile în vânt.

Bruno, câinele meu de ciocolată:

 

 

Așa e când ai câini

M-am întors de la plimbarea de dimineață (așa e când ai câini). Am simțit un parfum străin în jurul meu. M-am ridicat de la birou, m-am plimbat prin cameră, m-am dus la baie. Parfumul după mine. De unde vine? mă tot întrebam. După vreo trei ore am băgat mâna în buzunar să caut o bomboană și am dat peste pungile pentru câini. Am cumpărat zilele trecute alt model. Sunt foarte, foarte parfumate.

Se vede cine-i de viță nobilă la noi în casă și cine-i maidanezo-tomberonez?
Mâncam niște caracatiță. Câinii la picioarele mele, desigur. Întind o bucată spre Bruno. O miroase. Strâmbă din nas. O atinge cu botul. Întoarce capul într-o parte. Întind bucata spre Onix. Habar nu are ce îi dau. O înghite nemestecată, înainte să îi simtă gustul.

Onix, puiul de câine:

 

 

Întreb cât se poate de serios: câinii pot suferi de boli din spectrul autismului?

Am senzația că Bruno e autist în afara casei și curții. Nu ne aude, nu ne vede, nu îl interesează nimic dacă e concentrat pe ceva anume.
Onix, pe de altă parte, dacă nu ar fi câine, ci copil, aș jura că e afectată de ADHD. Cățelușa este extrem de agitată. Argint viu.

Ți se schimbă viața când ai un câine în casă. Cu doi, s-ar putea să nu mai ai prea mult timp pentru tine. Dar vei fi fericit și asta e tot ce contează în viață. Viața cu un câine/cățel e mult mai bogată, mai veselă și mai plină de aventuri.

Poate vrei să afli de câte ori pe zi se scoate câinele afară.

PS: Vienela nu mai are chiar o menajerie, pentru că hamsterul a murit, iar pisicile au rămas acasă, în România. Dar am doi câini care fac cât o menajerie întreagă.