Basmele vechi povestesc despre balauri tot felul de lucruri neadevărate. Așa, de pildă, spun cum că balaurii ar avea câte șapte capete. Nici pomeneală. Balaurul poate avea numai un singur cap, pentru că prezența a două capete ar duce imediat la certuri și discuții aprinse. Mi-am încleștat mâna de frunte ca să-mi suport mai ușor suferința în timp ce aprindeam lemnele din cămin și cele câteva lumânări de pe masă.
Nu-mi aduceam aminte când izbutisem ultima oară să scap cu totul de durerea de cap. Mintea mea era asemenea avioanelor asurzitoare care huruiseră pe deasupra noastră când ne aflam în acea văioagă întunecoasă – numai zgomote și spaimă neagră.
-Mie nu mi-a mai rămas nici o scânteie de speranță. Nu, el trebuie să moară! Din pricina lui sunt nefericită! Și dacă-l ucid pe el, ce-o să devină viața mea? Un chin de nesuportat! Dar azi, acum… Ăsta nu-i chin?
-Te gândești numai la lucruri nevrednice. Hai să încercăm să lămurim chestia asta ca doi oameni cu capul pe umeri, bine?
Și s-a întâmplat ceea ce trebuia. În apele oglinzii m-am regăsit pe mine, cea dintotdeauna – pentru că se-aprinseseră făcliile și mă puteam vedea!
Mi-a plăcut atât de mult ideea găsită la Vero, încât mi-am promis că într-o zi voi încerca și eu. A venit acea zi. Textul de mai sus este compus din fraze luate de la mai mulți autori, după cum urmează:
Ciberiada – Stanislau Lem
Bufonul de aur – Robin Hobb
Shantaram – Gregory David Roberts
Călărețul fără cap – Mayne Reid
Kim – Rudyard Kipling
Casa somnului – Jonathan Coe
Floarea de loldilal – Ana-Veronica Mircea
Ţi-a ieşit de nota 10! :)
Serios? :O Multumesc mult!
Si mie-mi place! :)
Am dat si eu de ideea “jocului” si am cautat “fragmentele” pe care le-am compus candva exact pe aceasta “tema”, dar nu le-am gasit… De cand am descoperit ideea tot vreau sa compun un “fragment” dar… timpul zboara prea repede! :)
M-as juca si eu mai des, ca oricum nu rapeste mult timp, insa mereu sunt pe fuga, mereu am 2000 de alte treburi de facut… Speram sa reusesc in weekend, insa la prima ora a diminetii am primit de lucru pentru vreo doua weekend-uri. Plus ca Bruno se asteapta la plimbari mai lungi azi, baietii vor sa le fac mancare, eu visam sa fac ceva dulce, casa e vraiste… :)))
Wow, chiar are sens textul asta compus. Ce de jocuri va mai dau prin cap!
Vero e “vinovata”. A mai inventat un joc misto, dar acum mai toti l-au abandonat din lipsa de timp, inclusiv eu. Poate te bagi si tu intr-o zi, cand vei fi mai libera.
Ce fain. O sa o incerc si eu.
M-as bucura sa o faci. Sa dai un semn, sa fiu singura ca nu ratez. :)