Bengt Danielsson, etnograf, ecologist și explorator suedez, a participat la expediția condusă de Thor Heyerdahl, iar acest lucru l-a inspirat mai târziu și l-a ajutat să scrie o carte pentru copii – Terry pe urmele lui Kon-Tiki. Ce au în comun doi puștani englezi (Terry si Nick), unul din Ecuador (Chico), un afacerist american (Fisher) și un președinte de țară (Bombasto) puteți afla citind cartea – dacă aveți noroc să puneți mâna pe ea.
Aventurile celor cinci eroi mi-au încântat copilăria. Legănată de o plută imaginară, am străbătut alături de ei apele oceanului Pacific, am descoperit o insulă edenică unde mi-am lăsat numele inscripționat întru nemurire, am luptat contra unor canibali înfometați, am dansat cu grăsanele întâlnite pe pachebotul Tropicana, am pescuit ton cu harponul, mi-am luat adio de la civilizație, am cotrobăit prin burțile rechinilor și am aruncat în Mările Sudului mesaje ascunse în sticle.
Am căutat mult timp cartea Terry pe urmele lui Kon-Tiki.
Prin librării nu există, pe la tarabele din oraș nici atât. O au la biblioteca publică, dar nu poate fi împrumutată. Am reușit să o cumpăr de la un anticariat online. Țineam neapărat să o recitesc și să o recomand nepoților mei, prietenilor care au copii și cititorilor mei. M-a încântat la fel de tare.
Este amuzantă, scrisă într-un ritm simplu și alert, plină de informații despre curenți oceanici, despre insulele Pacificului, despre pești, despre politică, despre radiotelegrafie, dar și despre diverse improvizații pe care omul le născocește în situații grele. O carte care se citește dintr-o răsuflare și care lasă urme adânci în sufletele copiilor.
“Cu prudență, atinse cu piciorul trupul unei foci, sărind repede în lături, ca să vadă ce va urma. Foca nu-i răspunse decât cu un lătrat răgușit de protest, aidoma lătratului unui câine asmuțit, apoi îi aruncă o privire plină de imputare. Neavând altă idee mai bună, Terry îi replică și el cu un lătrat[…] Imitându-l pe Terry, Nick și Chico începură să latre și ei, care cum putea mai tare.
Peste puțin, legăndu-se greoaie, focile părăsiră terenul una după alta, pe cât de repede le îngăduiau labele lor scurte și mici. Pinguinii, în schimb, nu reacționară în nici un fel[…] Nu se clintiră nici atunci când, apucând pe unul din ei de o aripă, Terry îi făcu o plecăciune, rugându-l să-l ierte că n-a venit și el îmbrăcat în frac.”
“…văzură un salon spațios, în care patru pirați discutau cu aprindere. Purtau cizme negre și cămăși îndungate, iar la cingătoare le atârnau pistoale și lungi iatagane. Unul avea chiar și un ochi acoperit cu un plasture negru. Nu mai încăpea nici o îndoială: pirați sadea!
-E clar, nu? șopti Nick, înfiorat.
-Unica soluție e să capturăm vasul – spune răspicat Terry, care-și recăpătase încrederea.
-I-aș culca la pământ pe toți patru dintr-un singur foc! se făli Bombasto ridicând revolverul[…]
În aceeași clipă, doi bărbați deschiseră ușa unei cabine învecinate și ieșiră pe punte râzând zgomotos. Unul era un șeic cu turban și mantie albă, celălalt un toreador în pantaloni negri…”
*
“Fericirea lui Bombasto îi molipsise și pe ceilalți, în afară de Fisher, care îi reproșă:
-Așadar, vreți să ne părăsiți. Frumos din partea dumneavoastră! Ați uitat de statul liber pe care urma să-l întemeiem pe o insulă pustie?[…]
-Patria mă cheamă! răspunse solemn Bombasto. De data asta însă voi porunci să fie împușcați toți adversarii. Am iertat destule lucruri! M-au hăituit ca pe o fiară! Știi mai bine ca oricine cum am ajuns să rătăcesc pe ocean împreună cu voi…”
Terry pe urmele lui Kon-Tiki – o carte pentru copii pe care vă recomand să o citiți împreună cu copiii.
Și tu, draga mea?
Eu folosesc des anticariatele pentru a-mi cumpăra cărțile de care îmi amintesc. Inclusiv cel semnalat de tine. Nu suport indivizii ce vor doar cărți noi, proaste, dar cu coperte lucioase ca să dea bine în bibliotecă.
Eu nu (mai) am bani sa cumpar cate carti mi-as dori. Nu ma deranjeaza cu nimic daca nu e cartea noua. Povestea este aceeasi, nu? :))
Uite, referitor la persoanele care vor doar carti noi: http://vienela.ro/devoratorul-de-carti/
:) Am fost demult copil! Dar pe vremea aia am citit de Thor Heyerdahl două cărţi.
Expediţia Kon-Tiki şi Aku-Aku – Taina insulei Paştelui.
Chiar începusem să umplu o sticlă de lapte cu monede de 5 lei (din alea din aluminiu) cu gândul să-mi fac o plută “cool”! Cred că până la urmă am folosit banii ca să-mi “upgradez” semicursiera rusească care suferise un accident major. Se lovise de o bancă în parc, fără să mă avertizeze! De atunci am luat hotărârea să nu mai mă uit după gagici, pardon după fete, ci doar drept înainte! Nu prea m-a ţinut, ce-i drept…
:))) Am incercat si eu, de multe ori, sa strang bani pentru cate un vis. Nu am reusit niciodata, caci foamea mea de nou ma face mereu sa cheltui pe urmatorul vis banii pusi deoparte… :)))
Hi, hi, ce viata trista am avea daca ne-am tine de promisiunile pe care mi le facem! ;)
M-ai intors in copilarie, citeam pe nerasuflate astfel de carti si visam! Tot ce ai scris am trait aievea si am retrait acum…Sarut mana!
Ma bucur ca articolul meu a avut un asemenea efect! :)
O saptamana excelenta!
Foarte frumoase carti, ce vremuri erau acelea cand nu exista smartphone, stateam doar si citeam..
Eu am ramas ancorata in acele vremuri. Nu am smartphone si citesc foarte multe carti. ;) Din pacate, pe facebook tot pierd prea mult timp. ;)
De cativa ani caut si eu aceasta carte pentru a o reciti. De altfel asa am ajuns si la acest blog. La vremea respectiva cred ca am citit-o de cel putin 10 ori. Cartea aceasta mi-a introdus microbul constructiilor radio si m-a facut sa devin radioamator autorizat, iar mai tarziu sa devin inginer de radiocomunicatii.