Aproape că am uitat cum erau iernile în care tâmplăria geamurilor noastre era din lemn bine uscat, pe care mă străduiam să îl învelesc din când în când în straturi albe de vopsea, sperând că așa se va păstra mai mult timp în stare bună și nu va permite căldurii să fugă din casă. Combinația de calorifere călduțe ale epocii de aur cu geamuri prinse în tâmplărie veche nu era prea bună, așa că din copilărie îmi amintesc bine florile de gheață care îmi zâmbeau din geam la trezire.

Acum avem termopane, ca toată lumea, și pe geamuri nu mai avem ocazia de a vedea acea dantelă făcută de gerurile iernii. Uneori chiar îmi este dor de acele frumoase steluțe pictate de natură. Dacă ar putea să apară chiar și atunci când în casă este cald și când geamurile sunt bine izolate… Cu toate astea, am descoperit că până și geamul termopan poate avea probleme, dacă nu îl tratezi cu respect și nu umbli cu grijă.

Să vă povestesc ce am pățit în toamnă. Mă apucasem să spal geamurile casei. Ajunsă în sufragerie, un geam termopan mi s-a opus din răsputeri, făcându-mă să îl chem pe soțul meu pentru a-l deschide. Ce i-a făcut, ce nu i-a făcut, că atunci când a tras să îl deschidă l-a forțat cam tare. Acum se deschidea ușor, însă nu mai putea fi încuiat bine. Undeva între balamale rămânea întredeschis și eu mă gândeam cu groază la iarna ce urma să vină. Cum să stăm cu aerisirea aceea în mijlocul casei, atunci când va sufla vântul cu putere?

După vreo săptămână, mi-a trecut prin cap să mai încerc o dată. Am deschis geamul, l-am închis și am constatat că se reparase singur. Încă ne mai amuzăm pe această temă. Voi știați că unele geamuri termopan au capacitatea de a se repara singure, mai ales când știu că avem altceva mai important de făcut cu banii? :)))