Mă uitam aseară la o emisiune (cred că am mai povestit pe aici despre cât de bine și de repede adorm urmărind “cheaters”). Ea, după o sarcină pierdută, a considerat că e mai bine să plece de lângă bărbatul iubit și să se reculeagă în casa bunicii vreme de câteva luni. După cum era de așteptat, în loc să îi unească, decizia ei i-a îndepărtat tot mai tare. A ajuns să își suspecteze bărbatul că ar umbla cu alta. Bunica a sfătuit-o să apeleze la “cheaters”, iar detectivii de acolo i-au dovedit că intuise corect.
După ce s-au potolit țipetele și reproșurile, li s-a recomandat să meargă la psiholog, să facă terapie de familie. Păcat că a fost nevoie să treacă prin așa ceva înainte ca oarecine să le vorbească despre beneficiile terapiei de familie sau măcar să le scoată din cap ideea că separarea poate fi de folos într-un cuplu. Nu știu ce părere au alții (inclusiv psihologii) despre asta, însă mie personal mi se pare o nebunie să plec de lângă omul iubit când avem probleme în familie, când unul dintre noi suferă.
Nu contest importanța pe care o are terapia de familie în anumite cazuri, ba chiar din contră, însă consider că unele situații se pot rezolva fără să se ajungă la psiholog. Dar pentru asta ar trebui ca omul să poată cerne grâul de neghină atunci când se uită la filme, să înțeleagă faptul că fiecare cuplu e unic și fiecăruia i se potrivește o altă rețetă. Mai presus de orice, omul ar trebui să priceapă că familie înseamnă două sau mai multe persoane care se sprijină atât la bine, cât mai ales la greu, că despărțirea temporară nu duce la îmbunătățirea relațiilor de cuplu. În plus, consider că o asemenea alegere este un rău exemplu pentru copiii respectivei familii (dacă ei există). Nu știu cum este la alții, dar pe noi necazurile ne-au unit întotdeauna, ne-au făcut să ne sprijinim necondiționat unii pe alții, să rămânem alături de cel care avea probleme.
Cu toate astea, țin minte că îi spuneam soțului meu într-o perioadă că voi apela la terapie de familie, căci aveam nevoie de un judecător imparțial pentru toate momentele când ne contraziceam din nimicuri. Era doar o glumă menită să detensioneze atmosfera, desigur, dar cuprindea și un dram de adevăr. Nu este o rușine să apelezi la psiholog atunci când lucrurile nu merg bine. Nu este o rușine să recunoști că ai nevoie de ajutor. Terapia de familie poate fi benefică în multe situații, despre care puteți afla informații intrând pe site-ul camelia-dracsineanu.ro – psiholog în București, autorizat de Colegiul Psihologilor din România.
“Psihologul care se implica in procesul de terapie de familie incearca sa descopere care sunt cauzele conflictelor sau ale problemelor si, impreuna cu toti membrii respectivei familii, cauta cele mai bune solutii pentru iesirea din criza inlocuind, acolo unde este cazul, convingerile gresite pe care unii membrii le au despre familie, oferind sfaturi ce tin de zona comportamentala, ajutand la intelegerea si deprinderea abilitatilor de comunicare si prezentand strategii concrete de rezolvare pentru fiecare situatie in parte, indiferent de particularitatea ei.” – www.camelia-dracsineanu.ro
mnah, eu zic ca e mai ok sa incerci sa rezolvi problemele cu ajutor specializat, decat sa persisti in ele si sa ajungi la divort…
La fel spun si eu… Dar cati apleaca urechea la ceea ce spunem noi? :)
cred ca e vorba de terapia sistemic strategica. din cate ai postat tu…
dar + 1 in toata Romania e nevoie de terapie.
Mare dreptate ai! Pentru fiecare roman e nevoie de un psiholog. ;)