Lunile de toamnă, când căldura moleşitoare a devenit amintire, când soarele nu mai are puterea din timpul verii, când natura începe să îşi înlocuiască veşmintele, servindu-se de culori calde, îi tentează pe tot mai mulţi oameni să îşi schimbe obiceiurile.

Cei care până acum câţiva ani preferau litoralul românesc, înghesuindu-se pe plaje în timpul verii, aleg acum să iasă în afara ţării, spre locuri de basm, atraşi irezistibil de nisipurile litoralului mediteranean, care îşi etalează frumuseţea sub soarele blând de toamnă.

Aşa încercau să ne ispitească aseară părinţii unui prieten al băiatului meu. Au venit să îl ia pentru câteva zile în deltă, la o partidă de pescuit. Ne spuneau că săptămâna viitoare vor pleca în Antalya, un loc uluitor de frumos, renumit pentru plajele sale, unde îşi petrec în fiecare an ultima parte a vacanţei. Ne-au arătat fotografii făcute anul trecut, ne-au povestit despre ospitalitatea celor întâlniţi acolo, despre locurile vizitate, despre splendorile văzute.

Dacă soţul meu ar mai fi putut să îşi ia câteva zile de concediu, fără să stau nici o clipă pe gânduri aş fi plecat cu ei. Ne-au povestit despre staţiunile pe care le-au cutreierat în lung şi în lat, despre bogăţia bucătăriei turceşti, despre tot ce ascunde misterioasa Antalya, muzeul cu o colecţie arheologică impresionantă, moschei din perioada otomană şi cartierul vechi, unde se află porţile împăratului Hadrian.

Anul acesta s-au hotărât să renunţe la autocar, pentru că au găsit un site plin de oferte cu avionul in Antalya şi astfel vor avea mai mult timp să se relaxeze, să guste vacanţa mult aşteptată. Aproape că îi invidiez. Aştept visătoare clipa când voi avea ocazia să ajung şi eu în acest loc mirific.