Generozitatea cu care cerul şi-a etalat în ultimele zile ţinutele elegante i-a îndemnat pe mulţi să fotografieze seninul sau norii ce brodau zarea la răsărit şi apus. A plouat cu like-uri şi comentarii elogioase. Pozele au trezit dorul de ducă în mulţi dintre noi. Deşi m-am plimbat ieri cât a stat soarele pe cer, gândul meu a fost la pisicuţe şi floricele. Am ignorat cerul şi am glumit pe seama faptului că ploieştenii vor ajunge să mă recunoască în curând ca fiind “nebuna ce pozează fiecare pisică şi fiecare bălărie a oraşului”. Abia spre seară am ridicat privirea din pământ şi am decis să fotografiez un nor. La ce te aştepţi când vezi pe cineva îndreptând spre cer aparatul de fotografiat? Un domn care trecea pe lângă mine în acel moment s-a uitat vreme de un minut spre cer, încercând să priceapă ce mama zmeilor pozasem.
Puţin mai târziu, în timp ce stăteam de vorbă cu un vechi prieten, am observat doi câini alergând pe stradă. Am pregătit aparatul şi am apăsat butonul. Văzând gestul meu, a şoptit repede: “Stai cuminte, să nu creadă lumea că eşti nebună! Cum să pozezi câinii de pe stradă? “. Vorbele lui semănau atât de bine cu cele rostite de fiul meu… Privirea lui semăna atât de bine cu cele ale trecătorilor care aproape îşi fac cruci văzându-mă… Râsul meu a fost vesel şi sincer. Nu-mi pasă. Mi-e bine în suflet când pot fotografia ceea ce îmi doresc. Mi-ar fi şi mai bine dacă aş avea un aparat de fotografiat care să fie mai iute. Nu am reuşit să surprind căţeii, aşa că mă laud cu nişte pisicuţe.
Pentru că am ajuns prin zonă, nu m-am putut abţine să nu pozez şi locul de unde mi-am luat zborul spre lume, cu mulţi ani în urmă… Sinceră să fiu, am observat pasărea abia când am descărcat pozele… :D
Sfatul de duminică – Oameni buni, viaţa este prea scurtă pentru a pierde vreo secundă din ea cu întrebarea: oare mă vor crede nebun/ă dacă…?
:) Şi ce dacă? Important este să faci ceea ce îţi place. Viaţa e scurtă!
in fiecare este un strop…de nebunie.
Daca ti-a fost bine si ti-a placut ceea ce ai facut… Nu cred ca iti pasa prea mult de ”ce crede lumea”… :)
Am să evadez în farmecul metafizic pe care ți l-ai refuzat.Pasărea pe care n-ai observat-o ,
pe deasupra locului copilăriei, era chiar ea, copilăria ta. Se tot rotește pe acolo de pe când tu ai săgetat spre maturitate și pasărea-copil te caută, te așteaptă. În van!
Păcat ca ai trecut pe lângă poezie adevărată și n-ai „intrat”!
Corect! Si vreau sa profit de fiecare clipa!
Niciodata nu mi-a pasat prea mult de ceea ce crede lumea, poate si pentru ca nebuniile mele nu fac rau altora… ;)
Nu am intrat pentru ca nu aveam dispozitia necesara. Un astfel de subiect nu se trateaza in cinci minute, duminica. Poate ca o voi face intr-o zi… :)
Altfel viata nu ar mai avea farmec. :)
Bine ai venit!
Eu fac hipnoza terapeutica de ceva timp, si gasesc uneori la nivel subconstient blocaje emotionale de genul “Ce vor crede ceilalti despre mine?” sunt blocaje care ii impiedica sa se bucure de viata, si uneori chiar le aduc suferinte fizice. Asa ca nu mai tine cont de ce zic altii despre tine, ci acorda mai multa importanta la ce ar zice sufletul tau despre ceea ce faci, daca ceea ce face te face sa te simti bine
Eu chiar nu înțeleg de ce ar trebui să fiu socotită nebună dacă fotografiez ce doresc eu, câtă vreme nu încalc vreo regulă de bună cuviință…
Dacă vii în Bucureşti, n-ai decât să faci poze pe unde doreşti, numai în metrou nu. Eu am fotografiat un afiş în interiorul unui vagon şi s-a luat de mine un jandarm. Habar n-aveam că n-am voie să fac poze decât cu acordul scris(!) al directorului Metrorex. Activitatea de la metrou e secret de stat, nu te încurci…
Eu m-am autoeducat de tanara pentru a scapa de povara pe care parintii o pun pe umerii copiilor prin acest “ce va spune lumea?”…
Probabil pentru ca la noi este inca noua aceasta moda si romanilor le place mai mult sa isi vada chipurile, hainele si masinile in poze… :D
Hi, hi, eu prefer sa nici nu incerc. Nu pozez decat ceea ce apartine tuturor, ceea ce este la liber. Ma feresc de cladiri, de oameni, de firme. Am remarcat la bietul Zamfir Pop, pe care concetatenii sai il injura, il ameninta si il alearga ori de cate ori surprinde ceva in poze. :)))
Stai linistită.Nu eşti singura care fotografiază tot ce mişcă.si eu îmi mai iau apostrofări de la familie.Parcă o aud pe fata mea:”stați că face bibi(aşa imi zice ea)iar poze.Doamne Dumnezeule” :))))
:)))))) Hi, hi, noi cred ca am fost surori intr-o alta viata.
As face chiar mai multe, dar ma mai trag de maneca neamurile. Sotul meu ma avertizeaza de cum iesim pe usa: vezi ca nu te astept, daca ai de gand si astazi sa te opresti la fiecare balarie sa o pozezi, ori sa alergi prin cartier dupa pisici.
Baiatul nu vrea sa mai iasa cu mine pe strada, iar sora mea da ochii peste cap cand vede ca imi iau aparatul foto si cand scot cainele la plimbare. :)))
Si la mine s-au uitat unii vecini cand am inceput sa fotografiez diverse vietuitoare din zona pana cand s-au obisnuit.Acum cand ma vad cu aparatul copiii din cartier vin si ma roaga sa le fac cate o poza.Posesorrii de caini nici nu mai comenteaza ci au ajuns sa spuna patrpedelor:”Stai cumintel sa iesi bine in poza”.
Tu fotoggafiezi cerul, eu cam tot ce prind :) de la papadii pana la catei maidanezi..
Am ajuns sa cfiu imun la tot ce spune lumea…Nu ma intereseaza, poate sunt un ciudat dar stiu ca am vazut in state mai la vest oameni si mai ciudati care stateau cate doua ore sa astepte pana aparea cuplul de veverite pe care il vizau ..Nimeni nu avea grija lor .
Asa ca ar trebui sa invete si oamenii din la noi toleranta si respectul…..
Nu pot sa inteleg in ruptul capului asa ceva! Ce idei ciudate au unii oameni! Daca ei nu ar face asa ceva, toti ceilalti trebuie sa se alinieze! Cineva din familie avea o vorba: “unii oameni au creier mic si lejer…”.
Simpatice pufoasele! Dar si cerul!
Oricum, daca te uiti prea mult in sus, sigur cineva va face la fel, crezand ca va vedea vreun OZN! :D
Seara faina, Vienela, cu poze frumoase!