Prima noastră întâlnire. Eu subțirică, tu masiv, parcă necioplit. Eu tăcută, atentă la tine, tu volubil, acaparând discuțiile. Eu cu oroare de bețivi, tu unul dintre cei mai mari. Eu ferindu-mă de bărbații violenți, tu violentând femeile. Cu toate astea, te plac așa cum ești! Nu doar că te plac, dar de când te-am redescoperit, am început să te caut des, să stau cât mai mult pe lângă tine.
Te înțeleg mult mai bine acum, îți apreciez stilul și mă folosesc des de ideile pe care mi le dai. Ai așternut pe foi multe povești de viață, din care eu am citit prea puține. Voi recupera, știu, însă până atunci rememorez uneori filmul în care te-am descoperit ca om, nu doar ca scriitor. Ți-am văzut părțile întunecate ale firii, am simțit vulcanul care mocnea câte o scurtă perioadă, ca apoi să erupă cu violență.
Curios este faptul că nu m-am speriat și nici nu m-a îngrețoșat comportamentul tău. Am intuit că tocmai acest caracter a făcut ca toate cuvintele tale să ajungă intacte la mine, toate gândurile tale să mă atingă într-un fel aparte. Cât de invidioasă am fost pe puterea ta de muncă, pe felul în care te detașai de toate atunci când începeai să scrii… Așa mi-aș fi dorit să fiu și eu, așa mi-ar fi plăcut să pot scrie.
“Pe urmă am început iar să scriu și m-am cufundat atât de adânc în povestire, încât am uitat de toate. Acum scriam ceea ce voiam eu și nu mă mai lăsam târât de povestire. Nu mai ridicam ochii de pe hârtie, pierdusem noțiunea timpului, nu mai știam unde mă aflu…”
“Lucram până când terminam fie un capitol, fie un episod și întotdeauna mă opream doar când știam ce are să urmeze. Numai astfel eram sigur că voi putea continua a doua zi.”
“Nu te necăji. Ai reușit întotdeauna să scrii și ai să reușești și acum. E de ajuns să așterni pe hârtie o singură frază care să conțină un adevăr. Scrie fraza cea mai adevărată pe care o știi.”
Unii ar spune că nu mai ești, că ai fi murit acum mulți ani. Eu spun că tu trăiești în continuare, atâta timp cât ești apreciat, citit, îndrăgit. Te plac așa cum ești, Hemingway!
Te plac așa cum ești. Tema psilunelii de astăzi. Oare colegii mei de joc pe cine plac așa cum este? Dar cititorii?
Şi eu îl plac pe Hemingway. Exact aşa cum e. 🙂
Deci suntem mai multe… 🙂
Adăugaţi-mă şi pe mine! 🙂
Ooo, m-ai speriat cu inceputul articolului tau! Bine ca nu ne-ai lasat in suspans! Intrebarea ta e buna? Oare mai stim sa raspundem? Pe cine plac …
🙂 ma bucur ca a vut efectul scontat diversiunea mea. 🙂
Şi mie îmi place Hemingway. La începutul articolului eram chiar curioasă să aflu ce scriitor ai cunoscut şi mă gândeam la cu totul alte nume.
Ai stiut de la inceputul articolului ca este vorba despre un scriitor?
Pe blogul meu am spus şi eu o poveste. Acum, după mulţi ani, singurii pe care îi plac aşa cum sunt sunt cei din familia mea mică: Mihai, mama, amintirea tatei, Sanda şi Costi. Şi pe tine acum, Hihihi….
Ti-am marturisit deja ca m-am inspirat de la tine, dar o mai fac o data si aici, sa stie toata lumea. 🙂
M-am cam speriat la început, credeam că cine ştie ce depravat ţi-a cucerit sufletul…apoi am înţeles că este vorba de un personaj.
Pe cine plac? Pe cei dragi mie, aceia pe care vreau să-i ţin aproape de mine cât mai mult timp.
As mai fi avut eu zambetul asta pe buze mereu, daca ma cucerea un depravat? 🙂
Minunate sfaturi despre scris ne oferă marii maeștri ai literaturii universale și mulțumesc că ni le-ai oferit și nouă, Vienela.
Intr-adevar. Mi-am cumparat saptamana trecuta o carte scrisa de Stephen King. Misterul regelui- despre scris. Voi povesti despre ea dupa ce o termin de citit.
Hemingway este scriitorul meu preferat. Cu el am inceput sa invat primele regulile de scris. Fraza scurta, si sa fiu simplu.
Dar Draga Vienela, daca vrei sa acaparezi atentia cititorul trebuie se dai ceva semnal la cititorul tau, ceva descriere. Si eu, ca multi altele persoane care au citit rindurile tale, am crezut la povestea de o femeia romanca care a cunoscut unul de multi betivi inteligenti care populeaza Romania.
Asta nu e o critica absolut. Noi scriitori, ziaristi in orice colt al lumii cochetam cu alcool si tutun.
Sunt fericit pentru tine ca acest barbat care ai presentat cu o alurea negativa la inceput s.a transfornat intr un fel de inger pazitor intelectual.
Si inca un lucru papa Hem nu era un om violent cu femeie.
Un drag salut la tine si la…. mister papa Hemingway.
Bine ai venit, Emilio! As fi curioasa sa stiu cum m-ai gasit. 🙂
Am vazut un film despre Hemingway. Acolo il prezentau ca fiind uneori violent, cu rabufniri urate fata de sotia sa. Intr-adevar, parca nu merge scrisul fara tigare. 🙂
Tocmai asta a fost ideea de la care am pornit. Mi-am dorit sa ii dau numele abia la sfarsit, ca o surpriza.
Ti ringrazio, Emilo! Una buona giornata!
Quall’e il tuo blog?
Ti ho trovato! Sei il marito di Olimpia… 🙂
[…] Au scris Adriana, carmen pricop, anacondele, Vienela, psi […]
[…] Psilunatici: psi©, anacondele, Adriana, carmen pricop, Vienela, Scorpio […]
Ooo! Mister H. Bătrânul şi marea, Spania lui Franco, Cuba lui Fidel, havane, etc….
Mi-a placut!
“Adio, arme”… o poveste emoţionantă!
Pe dragul de Hemingway si eu il ador. Pe Hemingway-scriitorul, cel care nu va muri niciodata. Pe Hemingway-barbatul insa, nu cred ca mi-as fi dorit sa-l cunosc, m-ar fi strivit personalitatea lui…
Pe scriitori îi plăcem aşa cum îs, nu le căutăm în defecte. Uneori şi construim pe ele, unele dintre noi. Putem face asta, fiindcă nu îi vedem în bărbatul de lângă noi?
Vorbeam azi cu o vecină în faţa blocului despre cât mă costă să schimb un bec, pe care îl găsesc numai într-un anumit loc. Ca să ajung colo, ar trebui să iau taxiul, dus-întors. Asta înseamnă 20lei. Becul costă şi el 15 lei. I-ar păsa lui H(aş!)? M-ar mai vedea ca pe femeia Alma Nahe, cea care scrie despre înţelepţiri şi alte căutări întortocheate întru sine? mă întrebam eu, în timp ce urcam scrările(fără becul respectiv în sacoşă), venind de la cumpărături. 🙂
Ne plac aşa, bărbaţii ca H(aş!), la distanţe de pol îndepărtat, făcându-ne că visăm la ei. Dar tot portofelul îl căutăm. 😛 Până îl găsim, căutăm în poetica lor…în arsuri.
Ai vazut ce repede ai gasit raspunsul, Vienela? Sa stii ca Emilio este o persoana pe care mi-ar face palcere sa o cunosti. Este o adevarata enciclopedie si cand incepe in stilul sau italian te-ar cuceri imediat ( asa cum a facut-o cu mine multi ani in urma). Are o mica problema : cu toata cultura pe care o are si talentul sau de a scrie, crede mereu ca nu e destul de bun, ca altii sunt mai buni decat el. Si daca ai citi ceea ce a scris el, cu siguranta i-ai da ” un schiaffo”( o palma ) ca sa se trezesca la realitate. Cred ca ceva s-a miscat in profunditatea lui si azi mi-a cerut sa-l ajut sa-si faca un blog.
[…] de venin): Te plac aşa cum eşti: psi©ă, alma nahe, anacondelor,Adriana, carmen pricop, Vienela, Scorpio, Adrianabis, o poartă(pe-ape) către minunatele-ţi […]
Nu stiu daca pe el il plac asa cum este sau povestile lui. 🙂
[…] 5. Vienela , tu eşti deosebită , zic asta din punctul meu de vedere care apreciează articolele tale. […]
Faină introducere, mi-a dat ceva emoţii! 😀 Şi eu îl admir pe Hemingway şi mi-a plăcut mult descrierea ta.
O săptămână faină!
M-ai făcut să-l invidiez, nu ca scriitor, că nu ţintesc atât de sus, ci ca om… omul care-şi permitea să se afunde în creaţia lui până uita de toate. Eu mă afund în bucătărie şi când îmi vine a scrie mă spăl pe mâini şi scriu două rânduri. Până termin poezia prosopul e bun de stors. :))
Probabil că şi tu i-ai fi plăcut lui.
Păcat, s-a născut prea devreme
şi nici nu ştie ce pasiune a ratat… 🙂
Ce frumos!
Si ce personaj acest scriitor!
Frumoasa psi-luneala!
Eu ce sa mai spun? Omul sau scriitorul este cel care fascineaza cel mai mult? Omul este cel care a trait o viata aventuroasa dar scriitorul este cel care ne face pe noi sa traim emotiile eroilor sai. Romanul prin care l-am descoperit este “Pentru cine bat clopotele?” Apoi am vazut ecranizarea romanului ” Batranul si marea” si am vrut sa aflu mai multe despre omul Hemingway, sa inteleg cat este poveste si cat este traire personala in opera sa. Nu stiu daca as fi placut omul dar pot sa-l inteleg. Scrisul fiecaruia poarta trairile personale si astfel fiecare este unic in scrierea sa.
Nu e unul dintre preferaţii mei, dar nu pot să-l ignor nicidecum!
“Nu te necăji. Ai reușit întotdeauna să scrii și ai să reușești și acum. E de ajuns să așterni pe hârtie o singură frază care să conțină un adevăr. Scrie fraza cea mai adevărată pe care o știi.” Frumos spus
[…] Vienela te place aşa cum eşti: „Eu subțirică, tu masiv, parcă necioplit. Eu tăcută, atentă la tine, tu volubil, acaparând discuțiile. Eu cu oroare de bețivi, tu unul dintre cei mai mari. Eu ferindu-mă de bărbații violenți, tu violentând femeile. Cu toate astea, te plac așa cum ești! (…)Ți-am văzut părțile întunecate ale firii, am simțit vulcanul care mocnea câte o scurtă perioadă, ca apoi să erupă cu violență… Curios este faptul că nu m-am speriat și nici nu m-a îngrețoșat comportamentul tău”. Te recunoşti? […]
N-am prea citit multe de Hemingway. Am citit Batranul si marea si Adio arme. Tot e ceva. 🙂
[…] Psi-lunelile sunt articole scrise pe o temă dată. Săptămâna aceasta am avut ca temă Urma de cerc. […]
[…] Să fie clar de la început: nu vreau să fac discriminări, nu generalizez, nu judec pe nimeni. Vreau doar să vă povestesc ultima mea aventură în online. De când am blogul, s-a întâmplat să fiu citită de vreo 2-3 italieni, ce poposiseră întâmplător pe blogul meu. Cum au citit, ce au înțeles, habar nu am. Știu că soțul Olimpiei mi-a răspuns la subiect, însă el este însurat cu o româncă, este un om inteligent și îl place, ca și mine, pe Hemingway. […]
Mie imi place foarte mult cum scrii tu si inca vreo cativa, nu prea multi! Buni condeieri am mai citit, dar imi place un anumit stil care …ma prinde. Si ma face sa vad partea frumoasa a lumii, ceea ce nu e putin, deloc.
Iti multumesc pentru Hemingway. Dupa ce termin”Solar” si aflu vreun secret de mai buna valorificare a celor doua ore zilnice disponibile,”Adio arme”, cu notite biografice, cu tot!
Multumesc mult, Nusa! Imi dai incredere in mine. 🙂
Sunt fericita ca mi-am comandat ochelari. Acum voi putea citi iar pe saturate, asa cum faceam inainte ca vederea sa imi slabeasca. 🙂