Eu te cunosc de undeva, parcă ar spune zâmbetul tău. Mă cunoaşte? Nu cred. Sunt un om obişnuit, care nu poate sau nu vrea să iasă în evidenţă cu nimic (excepţie făcând descrierile de acest gen). Visez la o lume mai bună, dar fac prea puţine pentru a o schimba. Nu suntem toţi aşa?
Libertate. Iată un cuvânt pentru care merită să lupţi. Sau poate nu, dacă eşti subjugat ţigărilor, familiei, cărţilor şi animalelor, dacă nu poţi şi nu vrei fără ele, aşa cum mi se întâmplă mie. Cum, lui îi place viteza, ei parfumul, lor handmade-ul? De ce ar dori cineva să scape dintr-o asemenea sclavie, să îşi recapete libertatea?
Iubesc viaţa. Iată sloganul ce mă împinge înainte şi mă provoacă în fiecare clipă să vreau mai mult, dar şi să ofer mai mult, cu generozitatea despre care am învăţat de la natură, dar si de la copilul meu, azi tânăr bărbat căutându-şi calea în viaţă. Tot despre generozitate şi iubire am învăţat de la omul cu care îmi împart clipele şi visurile. Ei doi sunt motivaţia mea, sunt oamenii fără de care nu aş fi eu, soţie şi mamă. Dar şi ei ţin cont de faptul că sunt femeie în primul rând, că ador muzica celtică, plimbările lungi, ciocolata cu stafide şi portocaliul – culoarea veseliei, a speranţei, a vieţii.
Te cunosc de undeva… Poate doar ţi se pare, răspund în gând. Ba te cunosc! Te-am zărit pe când îţi prindeai în păr câteva raze de soare primăvăratic. În jurul tău creştea viaţa şi-n inima ta era o explozie de bucurie din care împărţeai şi celor nefericiti… Daca iubesti animalele, daca iti este mila de fiintele neajutorate, aigura-te ca ai mereu la tine putina mancare, sa le oferi. Pentru unele fiinte ar fi putea fi chiar diferenta dintre viata si moarte.
Subjugat tigarilor…! Imi place asta! :)) Fiind (fost) fumator “rau” stiu ce inseamna! Si-mi place sa fumez… :) Intre cele enumerate aici numai lipsa tigarilor poate avea ca efect sevrajul. Totusi, cand esti sclavul a ceva (parfum, viteza etc) e nasol… Stiu cum e (era) dependenta de tutun si nu-mi place. Alta e cand ne dedicam familiei, animalelor (fiintelor in general) dar cand nu putem trai fara lucruri e… o forma de sclavie. Parerea mea. :)
Oricum, oameni liberi in adevaratul sens al termenului, nu prea sunt…
P.S. Banuiesc (sunt aproape sigura) ca nu te numeri printre cei care fumeaza pe strada, obligand pe ceilalti sa inhaleze. ;) Acestia sunt suparatori, dovedind ca, practic, nu le pasa de altii.
Spun de multe ori ca nu ma pot lasa de fumat, dar adevarul este ca nici nu incerc. Imi place prea mult sa fumez! :))) Tot sclavie este si asta, zic eu…
E perfect adevarat ca nu exista oameni cu adevarat liberi, dar imi plac visatorii care iau doar partea buna din realitate…
Cred ca in teorie avem nevoie de libertate; in fapt ne vrem incorsetati, prizonierii propriilor noastre pasiuni si asta, cel putin. Se poate spune ca un artist este liber ? Cu siguranta, nu. E subjugat plamadirilor mintii sau mainii; iar opera lui va fi “libera” pana va intra intr-un sistem rigid si fad in care constrangerile se vor face imediat simtite. Cred ca ne pierdem libertatea in momentul in care ne nastem.
Asa este… Nici un om nu este liber, oricat ne-ar placea sa ne mintim… Societatea, pasiunile, fricile, iubirile, toate ne incorseteaza putin cate putin…
Frumoasa postare, ca tot ce publici tu! Mi-ar placea un partid, format din cateva blogerite si din cei care le impartasesc ideile, trairile, exprimarile. Sigur, nu cu pretentia de a candida candva, undeva, desi, ne-am distra de minune de reactiile LOR, dar , a aduna la un loc oameni buni, cu suflete frumoase, asta da idee seducatoare!
Multumesc mult, Nusa! Nu e rea ideea! Problema este ca si in blogosfera, ca si in viata reala, exista lucruri care raman ascunse: invidii, rautati, sicane… ;)