Eu te cunosc de undeva, parcă ar spune zâmbetul tău. Mă cunoaşte? Nu cred. Sunt un om obişnuit, care nu poate sau nu vrea să iasă în evidenţă cu nimic (excepţie făcând descrierile de acest gen). Visez la o lume mai bună, dar fac prea puţine pentru a o schimba. Nu suntem toţi aşa?

Libertate. Iată un cuvânt pentru care merită să lupţi. Sau poate nu, dacă eşti subjugat ţigărilor, familiei, cărţilor şi animalelor, dacă nu poţi şi nu vrei fără ele, aşa cum mi se întâmplă mie. Cum, lui îi place viteza, ei parfumul, lor handmade-ul? De ce ar dori cineva să scape dintr-o asemenea sclavie, să îşi recapete libertatea?

Iubesc viaţa. Iată sloganul ce mă împinge înainte şi mă provoacă în fiecare clipă să vreau mai mult, dar şi să ofer mai mult, cu generozitatea despre care am învăţat de la natură, dar si de la copilul meu, azi tânăr bărbat căutându-şi calea în viaţă. Tot despre generozitate şi iubire am învăţat de la omul cu care îmi împart clipele şi visurile. Ei doi sunt motivaţia mea, sunt oamenii fără de care nu aş fi eu, soţie şi mamă. Dar şi ei ţin cont de faptul că sunt femeie în primul rând, că ador muzica celtică, plimbările lungi, ciocolata cu stafide şi portocaliul – culoarea veseliei, a speranţei, a vieţii.

Te cunosc de undeva… Poate doar ţi se pare, răspund în gând. Ba te cunosc! Te-am zărit pe când îţi prindeai în păr câteva raze de soare primăvăratic. În jurul tău creştea viaţa şi-n inima ta era o explozie de bucurie din care împărţeai şi celor nefericiti

caine alb si slab 2

caine alb si slab 1