Nervos din cauză că pierd prea mult timp la calculator, Mihai mi-a spus ieri să îmi schimb programul, să fac în așa fel încât familiei să îi aloc mai mult timp decât blogului. I-am explicat frumos că am reînceput să răspund comentariilor de pe blog, că am primit câteva advertoriale de scris și asta înseamnă că voi avea nevoie de timp pentru a le așterne pe foaie, că vreau să citesc niște bloguri. Ok, ok, mă înțelege, dar el vede că stau foarte mult pe facebook la discuții cu lumea, aude cum bipuie chatul fb-ului non-stop.
Îi explic că sunt bloggeri prieteni sau oameni fără blog, dar care mă citesc zi de zi. Nu le pot întoarce spatele când au probleme, când vor să îmi vorbească. Unii au necazuri, alții nedumeriri, mulți simt nevoia să facă puțină conversație. Ok, ok, Mihai înțelege toate astea, dar consideră că nu e normal ca oameni străini să îmi răpească timpul pe care l-aș putea petrece cu familia mea. Nu sunt nici expert în ceea ce ține de bloguri, nici mama tuturor răniților. Soluția? Taxa pe discuții!
Sigur, nu se referă la Adriana, la Vavaly, la sora mea sau la alții de care mă simt la fel de apropiată, ci la persoanele cu care nu am schimbat nici două vorbe până acum și care, dintr-o dată, așteaptă ca eu să fiu la discreția lor în tot timpul zilei, să le răspund ori de câte ori întreabă ceva, ori de câte ori au chef de discuții despre nimic. Eu i-aș ajuta pe toți dacă mi-ar sta în putere să o fac, dar uitându-mă înapoi, îmi dau seama că am pierdut foarte multe ore stând de vorbă cu oameni care mâine probabil vor uita că exist.
Mai în glumă, mai în serios, cred că aș putea câștiga un salariu dacă aș pune taxă pe discuțiile de pe facebook.
PS: Agitată, în loc să public articolul, din greșeală cred l-am șters, așa că m-am apucat să îl scriu iar, din memorie, fierbând de nervi.
Ooo, ai schmbat tema! O să treacă ceva timp până mă obişnuiesc cu ea! :)
pai cine pe cine sa taxeze?
Poti crede ca nu mi s-a parut nici macar o clipa ciudat? Parca as fi avut-o dintotdeauna. :)
…vezi, de aia tac eu de-o vreme. Se rascoală lumea reală! Cum spuneam…incerc să imbin virtualul cu realul echitabil. Cumva, tot o să-mi iasă, că bani de dat n-am, iar bărbati nemultumiti acasă (valabil şi la mine) nu mai vreau.
Două sfaturi, dacă îmi permiţi:
– închide sonorul calculatorului, ca să nu mai bipuie chatul :)
Sau, şi mai bine:
– ţine chatul închis; şi eu m-am trezit de vreo câteva ori cu persoane semi-necunoscute cu chef de vorbă, după care am descoperit ce bine e să ai chatul închis; nu te mai deranjează nimeni când n-ai chef.
Da, ideal ar fi sa tin fb-ul inchis, pentru ca oricum imi mai distrage cate ceva atentia stand cu el deschis, dar de multe ori de pe fb mi-au venit si chestii bune, asa ca nu imi vine sa fac asta. :)
Mihai sa ii taxeze pe cei ce imi rapesc inutil timpul liber… :)
:) Aha, deci nu sunt singura care traieste o drama conjugala din cauza timpului pierdut in online. Glumesc, sa stii… Dar este adevarat ca al meu se revolta din cand in cand, cand depasesc masura. :) Nu reusesc sa imi gasesc echilibrul, mereu se iveste ceva care imi da planurile peste cap.
Vienela,nu esti mama ranitilor si nici n-ai sa salvezi lumea… Eu pe FB nici macar nu accept cereri de prietenie de la oameni pe care nu-i stiu,iar din virtual sunt foarte putini,ii numar pe degete,si am avut un oarece contact cu ei in prealabil.Computerul il tin fara sonor intotdeauna,pe chatul FB intru extrem de rar,zau,de ce sa te aglomerezi inutil? In plus,nu esti popa,sa ii asculti pe toti si sa te incarci cu energia tuturor.Iar daca ai fi fost avocat (ca maica-mea) ai fi cerut taxa pe discutie,da :D.
Zic sa te hotarasti daca vrei sa fii popa sau avocat :))
Sau daca ti-ai fixa un program, cateva ore atunci cand sunt ei mai mult plecati, de care sa te tii si sa nu le depasesti?
Exista butonul sign out facebook chat. :)
Nu te mai freaca nimeni la cap, decat daca reusesti sa pui pe picioare o afacere de care spuneai- 5 lei minutul, de ex.
Revin, optiunea se numeste Turn Off Chat.
Timp pierdut, Vienela, timp pierdut!
Nici pe FB nu intru decât ca să mă pun la punct cu noutățile, apoi ies rapid fiindcă e doar pierdere de timp.
O soluție ar fi să „socializezi” doar când ești singură acasă, asftfel ai tăi nu se vor mai simți marginalizați.
Într-o vreme și la mine era un du-te-vino neîntrerupt, până când am observat că „există viață și în afara virtualului” și m-am învățat să închid computerul între anumite ore.
Eu nu pot opri sonorul -el se aude si cand se comenteaza nu doar pe chat, acolo, l-am inchis demult si scriu doar mesaj privat, pentru ca ascult si muzica. :))
Dar ca si la telefonul mobil pot verifica si raspunde in masura timpului. Uneori ma mananca curiozitatea, alteori o tin in frau :)) Dar si al meu se revolta cand nu ii ofer atentie.
Stabileste si tu o lista de prioritati, ca sa nu ne mai taxeze Ionut…
Ha, ha, Silving! Dupa cat timp am pierdut in ultima saptamana pe chat, sigur imi doresc sa fiu avocat. Oricum preotii nu mai sunt bine vazuti la noi. :)))
SLVC, nu stiu cum se face, dar pe toti ii apuca vorbaria cand este Mihai langa mine, asteptand sa termin de scris. :)))) Stai ca nu pot lasa omul sa vorbeasca singur, stai ca are nevoie de un sfat, stai ca inchei discutia imediat… :)
Irina, cred ca asta ar fi solutia ideala, dar problema este ca nu sunt la serviciu si nu imi pot impune sa scriu chinuita, la ore fixe. :)
Cuvanta, nu pot opri definitiv chatul, pentru ca acolo vorbesc si cu persoane dragi mie sau importante pentru finantele mele. :)))
Mihaela, eu nu ascult muzica, dar fara sonor parca am senzatia ca vorbesc singura, in pustiu. :)
Mixy, liste imi fac mereu, dar uit sa le verific. :))))
Trebuie sa faci cumva… Vei gasi tu singura solutia cand nu vei mai face fata :)
De atata timp de cand te citesc aici pe blog si nici nu am apucat sa imi dau seama ca esti si pe facebook. Mi s-a parut atat de natural sa te vad si sa te citesc doar aici, pe blog.