A fost odătuță ca niciodătuță o familiuță de muncitoraşi din Târgușorul Jiulețului, care avea un copilaș pe numişorul său Tănzănel-Tărzănel. Nu e un numişor prea ciudăţel, dacă ne amintim că Vasilică şi Măriuca fuseseră într-o excursioară în Africuţa, acum câţiva anişori. Primiseră un bileţel gratuiţel de la făbricuţa unde lucrau şi plecaseră să viziteze câteva ţărişoare de pe continentaşul africănuţ.
Tare mirătuţă a fost Măriuca văzând femeiuştile africănuţe cum îşi purtau cărăfuţele de apiţă pe căpşor şi prunculeţii într-o cârpiţă peste ţâţişoare. A aflat Măriuca că visuleţul oricărei africănuţe era să adune cât mai multişoare mărgeluţe şi colieraşe colorătuţe pentru gâtuleţ, să îl lungească ca pe al girăfuţelor din săvănuţă. Şi umblau africănuţele la bustuleţul gol, fără ruşinică… Perişorul creţulin îl împleteau în codiţe subţirele şi urechiuşele erau plinuţe de cerceluşi ciudăţei.
Vasilică a aflat cu mirăruţă că bărbăţeii africănuţi erau aşa de sprintenei, că nici antilopuţele nu îi puteau întrece. Joculeţul lor preferătuţ era să arunce o provocărică leuţilor şi apoi să dea fuguţa în păduricea unde nişte copăcei şubrezei ascundeau o căpcănuţă, în care picau felinuţele. Uneori alegeau să tragă din copăcel cu arculeţul în inimioara leuţilor obrăznicuţi. Acest antrenamentuţ era folosit de toţi băieţeii care mai târzior participau la Joculeţele Olimpicuţe, unde câştigau toate medaliuţele şi premiuţele scoase la bătăiţă de către organizatoraşi.
Fiind omuleţi avangardistuţi, Vasilică şi Măriuca au vrut să ducă genuţele africănuţe mai depărtişor pe continentaşul europenuţ şi au acceptat ca campionaşul mondialuţ Usainuţ Boltuţ, despre care multişoare personuţe credeau că este jamaicănuţ, să îi facă un copilaş negrişor Măriucăi. I-am pus numişorul Tănzănel-Tărzănel, pentru că acţiunuca de recoltăruţă a genuţelor africănuţe avusese locşor în ţărişoara numituţă Tanzanica şi pentru că Tărzănel fusese erouţul lor preferătuţ în copilăriuţă, alături de frumuşica Jănuţa.
Provocărica de a scrie un articolaş pe bloguleţ folosind diminutivuţe am găsit-o la Adelinuţa şi o dau mai depărtuţă lui Vladen (Volodea), despre care ştiu că adoră diminutivuţele, Ninuţei, Kădiuţei, Anişoarei, lui Răducu, Cuvântuţei, dar şi altor coleguţi, dacă vor să ducă pe bloguleţul lor povestioara lui Tănzănel-Tărzănel sau orice altă povestioară.
:))))) asta o fost cu dedicatie pentru mine, nu?!
Am fugit şi de la Adelina repejor. Fuguţa şi de la tine …iubiţică micuţică…pfui…
Cotletuţe de berbecuţ la cuptoraş şi o sticluţă de vinişor…
Gata, nu mă mai pot abţine.
Băbească Neagră de la Nicoreşti, un vin mare pe care nu-l pot diminutiva.
La 15 grăduţe Celsius. :) Şi dopuleţul scos cu cel puţintel 30 de minuţele mai devreme, să respire şi el.
Nu le ador! Sunt o necesitate provenita dintr-o deformare cultural-etnica! :P
Ai sa vezi, sunt un natural!
Dumnezeule! :)) Am câteva cunoştinţe care diminutivează cam orice, dar povestea asta îi depăşeşte cu mult. Interesantă provocare dar nu mă văd rezistând să scriu un întreg text aşa. :D
O duminică faină!
M-au amuzat numarul mare de diminutive, iar unele cuvinte erau de-a dreptul mult mai bune cu diminutiv decât în starea lor de fapt, dar nu cred c-al rezista foarte mult cu cineva care foloseşte numai diminutive :))
hahaha super!!! mi-a placut mult !!! distractiv !!
Desi am citit aproape tot, n-am putut termina…mi s-a incurcat limba in …creier :))
E cam prea mult… :)
Ioiiiii….m-ai palit in moalele capului! :D Da’ ce nu fac io pentru patrie si popor? :lol: Sa vedem ce naiba de poveste diminutivata bag la inaintare…pe stilul asta infantilo-oligofren de scris :D :D :D
Mno…Tarzanel , zici? M-ai dat gata! Parole d’honore! :lol:
Radem cu toata burtica. :D
La un moment dat am inceput sa citesc fara diminutive, caci ma zgaria creierul de la ele si imi era frica ca nu mai termin povestea.
Interesanta provocare. Eu, insa, nu stiu daca as avea rabdare sa scriu o postare intreaga astfel. Dam, stau prost la capitolul rabdare.
Te imbratisez cu drag.
Nu știu alții cum au făcut, dar eu n-am reușit să citesc cu diminutive :) Oricum, e un exercițiu interesant. Eu sigur n-am să reușesc :)
Adesea femeile în relaţia lor cu un bărbat folosesc diminutive pentru a se alinta.
oau impresionant mia placu foarte mult