Ziua are doar 24 de ore, iar eu am nevoie de mult mai mult timp. În fiecare zi descopăr cel putin un blog care are articole interesante şi comentarii pe măsură, tentaţia de a lăsa un semn că am trecut pe acolo este mare, iar curiozitatea în privinţa răspunsurilor este şi mai mare. Fac greşeala de a mă abona la comentarii şi mă trezesc în fiecare dimineaţă cu sute de mailuri care mă aglomerează şi îmi fură timpul devenit atât de preţios, ce pare mai scurt de 24 de ore. Ţinând cont că sunt zeci de bloguri pe care mi-am făcut obiceiul de a intra zilnic, vă puteţi da seama câte ore pierd în faţa calculatorului citind atâtea articole şi comentarii.
Şi cum să trec rapid la alt blog, cum să nu citesc comentariile, când de multe ori sunt mai incitante, mai clare, mai bine documentate sau pur şi simplu mai amuzante decât articolul?
Curiozitatea mă face să intru pe blogul celui(celei) care mi-a atras atenţia prin comentariu, acolo găsesc o postare care îmi place, la rândul ei această postare are comentarii, unele îmi atrag atenţia…
Opreşte-te, Vienela, ziua are doar 24 de ore!!!
PS: Am început să citesc o carte, Verişoara Bette, de Balzac, acum vreo două săptămâni şi încă nu am terminat-o, deşi este destul de interesantă. Mă ustură ochii, îmi lăcrimează şi adorm după primele trei pagini.
Ziua are doar 24 de ore, dar în fiecare clipă se ascunde o poveste, o aventură sau o lecție de viață. În goana noastră cotidiană, suntem adesea captivați de vârtejul timpului și ne trezim căutând să potolim setea noastră de a trăi într-un ritm alert.
Dimineața ne întâmpină cu razele blânde ale soarelui, iar noi deschidem ochii către o nouă zi plină de promisiuni. Începutul fiecărei zile ne aduce speranță și oportunități. Cu toate acestea, în goana noastră după realizări și succes, suntem adesea tentați să trecem cu vederea frumusețea simplă a fiecărui moment.
Și totuși, fiecare clipă are propria sa magie. O discuție cu un prieten vechi, o privire schimbată cu cineva special sau pur și simplu bucuria de a simți adierea vântului în păr pot transforma o zi obișnuită într-una extraordinară. Este important să ne oprim din când în când, să respirăm adânc și să ne amintim că viața nu este doar o cursă contra cronometru.
Ziua noastră este alcătuită dintr-un mozaic de momente, iar fiecare bucățică contribuie la povestea noastră personală. Este alegerea noastră să fim prezenți în fiecare detaliu sau să ne lăsăm pradă grijilor și presiunilor cotidiene.
Seara, când soarele își ia la revedere, ne confruntăm cu reflectarea asupra zilei noastre. Am râs, am plâns, am învățat și am crescut. În aceste ore liniștite, descoperim că nu este vorba doar despre câte activități am bifat pe listă, ci despre cum am trăit cu adevărat fiecare moment.
Deși ziua noastră are doar 24 de ore, ele reprezintă o comoară neprețuită de oportunități. Fiecare clipă este un dar, iar cum o trăim depinde doar de noi. Așadar, haideți să ne bucurăm de fiecare răsărit și apus de soare, să ne oprim să privim stelele și să apreciem că frumusețea vieții se ascunde în detalii aparent simple. Ziua noastră are doar 24 de ore, dar cât de intens o trăim depinde în totalitate de noi.
Opreste ceasul ! :)
Deh, pretul celebritatii :))
E, ma bucur ca nu m-ai uitat, desi nu sunt memorabila prin nimic! :))
Esti prea modesta, contesa!!!
Unii se lauda ca au gasit metoda de-a le face pe toate intocmai si la timp; nu le raspund nici intr-un fel, ca si cum n-as fi auzit…Nu incurajez automultumirea…
Poate nu au destule de facut…
Multumesc ca si blogul meu este unul dintre acele bloguri pe care tu intri in fiecare zi. Sa stii ca si eu iti vizitez acest frumos blogusor in fiecare zi si-ti citesc articolele cu mare placere.
Si eu iti multumesc. Sa ne citim cu bine in continuare.
Efectele blogosferei ;)
Cam multe efecte are asupra mea blogosfera. :))
Efecte frumoase, cel putin in cazul meu :)
As vrea sa vizitez si eu mai multe, cat mai multe bloguri intr-o singura zi…
Dar nu am timp decat pe fuga, de multe ori. Chiar de imi planific nu reusesc intotdeauna. Abia am timp, uneori, sa las raspunsuri la comentariile primite de mine :)
Eu inca oscilez intre a citi mai multe bloguri(ignorand comentariile) sau mai putine bloguri cu comentarii cu tot.
Asa se intampla cand te prinde blogosfera;))…dar eu iti multumes ca iti faci timp si pentru micutul meu blog:”> >:d<
Imi place stilul tau, asa ca nu ai pentru ce sa-mi multumesti. :-P
Cititul de bloguri cu articole personale mă pasionează şi pe mine. De multe ori când sunt în pană de idei, scade şi această plăcere. Nu ştiu de ce :-<
P.S: Doar nu-s probleme cu ochii, nu?:-s
Nu. Probabil patesti ca mine: daca sunt in pana de idei si citesc alte bloguri, se intampla sa gasesc articole care dezbat subiecte la care ma gandisem si eu si atunci ma enervez ca n-am scris la timp.
Si eu ma bucur ca ma aflu printre cei pe care ii urmaresti :) Te adaug acum si pe noua adresa !
Multumesc, Sebi. Iti intrasera comentariile la spam, nu stiu din ce motiv.
Si mai frumos e cand ai articolul in ciorna, aproape finalizat si descoperi ca alte doua bloguri (pe care nu le citesti chiar zilnic) au cam tratat acelasi subiect in articole foarte recente.
eu nu am rabdare sa citesc comentariile, daca sunt mai mult de 10 :D…eu acasa nu am timp sa citesc bloguri, le citesc la munca numai ca pe wordpress nu pot sa comentez, trebuie sa ma loghez si nu imi da voie securitatea…web. sunt foarte stricti in chestia asta si tot ce inseamna share este blocat :D. acasa in schimb, scriu…cand ma apuca
Cum spuneam mai sus, uneori comentariile sunt mai interesante decat articolul, se nasc discutii intre cititori, iar eu vreau sa aflu parerile tuturor.
Cum sa citesti la munca? Firma te plateste sa muncesti… :))
Iti vine sa plangi, nu altceva…
Sunt enorm de mulţi bloggeri, cu şi mai multe păreri, e de-a dreptul imposibil să-i citeşti pe toţi.
Înseamnă că sunt privilegiat că sunt în blogroll-ul tău, nu? :)
Stiu ca nu ii pot citi pe toti(unii chiar imi displac), dar vreau sa citesc cat mai multi si nu am timp. :((
E, nu stiu daca e asa un mare privilegiu, ca nu sunt vreo vedeta… :))
nu nu, eu sunt frecatoare de menta autorizata (a se citi agent de paza:P) :))
Trebuie sa stai cu ochii in patru, nu in calculator. :))
Si eu pateam asa la inceput! Bifam casuta aceea de comentarii prin e-mail si bineinteles ca primeam paote si saptamani la rand comentarii pe mail la acelasi articol!!! Dar am invatat in timp putin cate putin, asta este…
Eu nu vreau sa renunt la comentarii, chiar ma intereseaza parerile altora in legatura cu anumite subiecte.
Eu tre’ sa invat acum pentru licenta. TREBUIE! urasc cuvantul asta, as citi orice altceva care nu e legat de scoala. Si eu fac la fel, intru pe bloguri, citesc articolele, apoi comentariile, de la comentarii intru pe alte bloguri si tot asa :))
Si uite asa trece ziua, obosesc ochii, uitam de alte treburi, dar suntem mai bogate. :))