Skip to main content

Vocile din grădină

Ploaia de vară tocmai se oprise. Prin grădină curgeau firișoare de apă, ducând cu ele petale de flori și povești adunate în zilele secetoase. Peste drum, acolo unde cerul se unea cu pământul, un curcubeu venit parcă din altă lume zâmbea în culori pastelate. Am deschis fereastra, ca aerul proaspăt, cu arome de flori și pământ reavăn, să îmi intre în casă. Cu cartea în mână, m-am așezat în scaunul-balansoar, mi-am învelit picioarele cu un pled și … din liniștea grădinii … am auzit ridicându-se o voce subțirică.

-Oac! Oac! Tii, ce animal urât au așezat oamenii în grădină! Am privit prin crăpătura gardului și mi-am imaginat că am găsit paradisul. Totul era verde și mirosea a proaspăt. De unde aș fi putut știi că, ascuns printre florile multicolore, te voi găsi pe tine? Cine ești și cum ai ajuns aici, să strici aspectul edenic al grădinii? Read More