Skip to main content

Bloguri despre viață

Într-un fel sau altul, toate blogurile de pe internet sunt bloguri despre viață. Cele mai noi știri, bârfe despre vedete, rețete culinare, povești de dragoste, sfaturi din diverse domenii, tendințe în modă, recenzie de carte sau film, testări ale produselor cosmetice ori ale unor gadgeturi de ultimă generație, poezie sau proză, gânduri și întâmplări trăite personal ori trecute prin filtru propriu, toate vorbesc despre viață. Faptul că unele bloguri sunt mai citite, iar altele mai puțin citite ține nu doar de subiectele abordate și de stilul autorului, ci și de felul în care se promovează. Cele mai bune bloguri românești (probabil la fel e și prin alte părți ale lumii) nu sunt neapărat cele care se promovează agresiv, care au deja ani grei în spate sau care aparțin unor persoane publice. Cele mai bune bloguri sunt cele care vorbesc despre viață în așa fel încât să trezească în cititor emoții, să îl pună pe gânduri, să-i dea imboldul de a păși pe un anumit drum, să îl facă să se regăsească în și printre rânduri.

Bloguri despre viață Read More

Viaţa nu are capitole

Citeam zilele trecute câte ceva despre Terry Pratchett şi m-a izbit răspunsul pe care acesta l-a dat într-un interviu, atunci când a fost întrebat de ce cărţile sale nu sunt împărţite pe capitole: “viaţa nu se petrece sub formă de capitole…”. M-au uitat spre trecut. Am văzut anii copilăriei mele, apoi adolescenţa încărcată de gânduri rebele, am văzut momentul în care m-am maritat, apoi cel în care m-am despărţit de tatăl copilului meu. După ce am spus atâţia ani că acele părţi ale vieţii mele sunt capitole încheiate, iată că a venit cineva să spună lumii că de fapt viaţa nu are capitole. Read More

Care sunt lucrurile importante în viaţă

Fiecare vârstă vine cu propriile sale întrebări. Câteva se repetă pe întreg parcursul vieţii şi la fiecare vârstă găsim alte răspunsuri. De ce ne naştem? Care sunt lucrurile importante în viaţă? Cu ce rămânem, după ce toate trec? Am privit-o. Pentru ea, la 12 ani, era important să scape de durerea care nu o lăsa să copilărească. Pierdea o întreagă duminică ţinându-se de burtă. Ne-am urcat în taxi. Pentru şofer, important era să se arate cât mai serviabil, ca să poata obţine un bacşis bun. Pentru familia care plângea pe holul spitalului era important ca băiatul să se vindece, chiar dacă asta însemna să accepte operaţia. Pentru doctoriţa de gardă important era să ştie câţi pacienţi mai aşteptau pe hol. Pentru mine era important să aflu cum s-a pricopsit nepoata cu gastrită, la 12 ani. Read More

Cele 21 de cuvinte

3, 30 dimineaţa. Nu reuşesc să adorm. În minte îmi stăruie o idee găsită la Chirilă. Oare chiar am putea defini un om folosind doar 21 de cuvinte? M-aş putea descrie pe mine, cu tot ceea ce simt că sunt, gândesc şi vreau, în atât de puţine cuvinte? Ar putea ajunge omul cândva să comunice cu ceilalţi utilizând un număr fix de cuvinte, mereu aceleaşi cuvinte, pentru a-şi exprima trăirile, dorinţele, nevoile? Ne-am putea cunoaşte mai bine sau am fi mai săraci şi am exprima mult mai puţin prin cele 21 de cuvinte? Ar mai atinge fericirea oamenii care iubesc să vorbească mult, să descrie cu lux de amănunte fiecare întâmplare şi fiecare gând?  Read More

Note pentru viaţă

Primim note încă de la naştere. Ne intră în cap ideea că notele sunt importante, că ele reflectă valoarea noastră, pe care o putem uşor compara cu a celor din jur. Ni se dau note pentru felul în care arătăm, pentru felul în care gândim, pentru felul în care vorbim, pentru felul în care trăim. Ni se face o medie a notelor, ca fiecare dintre noi să ştie exact unde este situat pe scara valorică a societăţii. Muncim pentru aceste note, alergăm pentru a le prinde pe cele bune, ba chiar jucăm şi teatru pentru ele.

Rar, şi în general doar când suntem nemulţumiţi de notele primite, Read More

Orice moment al vieţii este o sărbătoare

Orice moment al vietii este o sarbatoare! Am aflat întâmplător că pe data de 15 octombrie s-a sărbătorit Ziua Mondială a Spălatului pe Mâini. Nu ştiu cine a decretat şi nebunia asta, dar pot spune că a  reuşit să mă uluiască. Adică noi, oamenii, chiar avem nevoie să ni se reamintească într-o zi anume că trebuie să ne spălăm pe mâini? Sărbătorim isteţimea de care am dat dovadă când am băgat pentru prima dată mâinile în apă? Sau avem nevoie să scăpăm de stresul acestui secol nebun şi atunci inventăm câte o sărbătoare pentru fiecare moment al vieţii? Read More

Fericirea – clipe efemere de emoţie intensă

Mă tot gândesc la clipele efemere de emoţie intensă, la clipele de fericire pe care le-am trăit de-a lungul vieţii. Şi nu au fost puţine. Şi îmi dau seama că  nu le pot descrie sau defini în cuvinte, deşi i-am promis lui Rudolph că o voi face. Citeam acum câteva minute la el pe blog că s-a simţit fericit auzind tunetele ce anunţau furtuna. Da, Rudolph, asta este fericirea.

M-am simţit fericită când am gustat clipa, fără să mă gândesc la trecut sau viitor, când am uitat de mine pentru a mă gândi la alţii, când am făcut ceea ce îmi plăcea, când am împletit gânduri şi speranţe şi am văzut cu ochii minţii viitoarele bucurii.

Am fost fericită când m-am contopit cu nisipul plajei, când am simţit mirosul iasomiei, am fost fericită văzând o picătură de apă cum se prelingea pe bărbia bărbatului iubit, am plâns de fericire când am născut băiatul şi când mi-a înconjurat prima dată gâtul cu mânuţele. Am fost fericită în fiecare clipă a vieţii, de când îl am pe el.

Fericirea pentru mine Read More

Răspunde la telefon, la telefon…

Unii oameni au foarte mult timp liber şi îl folosesc pentru a purta discuţii interminabile, mai ales daca au un telefon bun. Beau o cafea cu două linguriţe de zahăr la ora 7 dimineata,  apoi te sună să îţi povestească până la ora 9 cum a fost cafeaua şi la ce s-au gândit în timp ce o beau.

Până acum câţiva ani eram dependentă de telefon, dormeam cu el sub pernă, mă trezeam şi primul gând era să văd dacă am mesaje sau apeluri. Vorbeam ore în şir cu prietenele fără să mă plictisesc. Nici ele nu păreau plictisite. Dar acum am scăpat de această dependenţă şi chiar mă mir de alţii, care îmi răpesc timpul, mie sau altora, povestind la telefon despre tot ce este pe la ei.

Despre un astfel de om am aflat astăzi o istorioară. Tipul obişnuieşte să îşi sune prietenii la tot felul de ore nepotrivite, să vorbească mult, să discute la telefon Read More

Lila şi Bică

Cea mai simpatică bătrânică pe care am întâlnit-o vreodată  se numea Lila. Tanti Lila. Era prietena lui maia. Îmi plăcea să fiu lângă uşă când venea în vizită.  Îmi plăcea mângâierea pe care mi-o oferea obrazul ei pufos, când mă pupa.

Era blândă, calmă şi avea o tolbă plină de poveşti despre “Tomeştile”, vecinele de palier şi despre neamurile ei din Baia Mare. O studiam mereu, încercând să-i copiez mersul , felul de a vorbi şi mişcările mâinilor. Avea unghiile pline de striaţii, purta părul scurt şi niciodată nu se îmbrăca decât cu haine gri, albastre sau negre.

Nenea Bică, soţul ei, îmi dădea 25 de lei dacă acceptam să îl scarpin cu un pieptene în cap, cu ochii pe ceas. Despre el nu îmi aduc aminte nimic altceva, decât că era bătrân, bătrân, bătrân. Aşa îl vedeam la 10 ani. Şi probabil aşa era. Read More

Păpădia si stickere de perete 3D

Cu fiecare oră ce trecea se simţea mai bătrână şi mai obosită, dar neverosimil de lucidă şi împăcată. Copila îi făcuse o promisiune, îşi ceruse mii de scuze pentru tot răul pe care i-l pricinuise şi pe care acum încerca să îl repare, îngrijind-o cu devotament.

Nu trecuse mult timp de atunci. Îsi amintea clar detaliile, îşi amintea cum fusese smulsă cu brutalitate de lângă fraţii ei viguroşi şi mereu zâmbitori, de lângă surorile ei delicate, de lângă mătuşa plăpândă, care abia mai răsufla în căldura amiezii. Rememora acea clipă de durere intensă, revedea sângele de culoarea laptelui care ţâşnise din tăietură şi se bucura că i se întâmplase ei şi nu altcuiva.

Fusese de la început puternică. Nici vântul aventurier, nici soarele arzător, nici ploaia torenţială nu reuşiseră să o îngenuncheze. Crescuse înaltă şi frumoasă, semeaţă şi energică. Îşi proteja surorile de razele scânteietoare ale soarelui, oferea picuri de rouă cristalină mătuşii bolnave. Read More