Skip to main content

Ursula, mieunica simpatică

Cu exact un an și 11 luni în urmă.
Era o zi geroasă, în care nu îți venea să dai nici musca afară din bucătărie. Un ciocănit discret în geam m-a smuls din gânduri. Mihai, tremurând tot, îmi făcea semne să ies afară. Alături de el era vărul meu, care mi-a spus: “bărbac-tu nu moare pe perna lui!”. Povestea salvării pisicuței
I-am chemat în casă. Mihai adăpostea la piept un pui de pisică, nu mai mare decât o palmă. Biata mâță tremura incontrolabil din cauza frigului îndurat pe străzi. Am hrănit-o pe săturate cu boabe, carne și lapte cald, am învelit-o în prosoape și am ținut-o în brațe, la adăpost, să doarmă. Abia după trei ore și-a revenit și a început să inspecteze apartamentul. Au urmat multe negocieri, căci mai aveam deja două pisici în casă și trăiam cu convingerea că sunt suficiente.
Nu ne-a lăsat inima să o dăm înapoi străzii și bine am făcut. E cea mai inteligentă, mai iubitoare, mai blândă și mai haioasă pisică din lume (știu, spun asta mereu, dar acesta e adevărul și eu continui să fiu uimită de toate darurile cu care Ursula a fost înzestrată). Iubește pe toată lumea și toată lumea o iubește. Ursula, mieunica simpatică, dulce, isteață – și-a pregătit ghetuțele și acum îl așteaptă cuminte pe Moș Nicolae:
pisica-frumoasa

Cum mă mențin tânără și frumoasă

Tot mai multă lume mă întreabă cum reușesc să mă mențin tânără și frumoasă. Iata că a sosit momentul să vă dezvălui câteva dintre secretele mele, chiar dacă ele nu sunt potrivite pentru oricine și nu oricine le poate încerca.

Firea mea timidă mă silește să stau departe de evenimentele unde aglomerația devine sufocantă. Prefer întotdeauna să mă distrez de una singură, să dansez la bară, să fac gimnastică, să mă ating în locuri intime, să îmi spăl și masez fiecare părticică a trupului. Există și momente când las teama și rușinea deoparte pentru a participa în mod activ: atunci când se pune masa. Deviza mea în viață, “Nu se pune nimeni între mine și mâncarea mea“, s-a dovedit până în prezent a fi cel mai bun mod de a-mi păstra frumusețea, de a uimi lumea cu rotunjimile mele apetisante. Read More

Viața printre pisici

Când am deschis ochii, în jurul meu era trist și rece. Atât de rece încât m-am adăpostit printre gunoaiele aruncate lângă un tomberon. Am închis ochii, sperând că voi visa mai frumos data viitoare. Și chiar așa s-a întâmplat. I-am deschis când cineva mă lua în brațe și îmi spunea că mergem “acasă”. Nu cunoșteam cuvântul, dar vocea era blândă, brațele erau calde, visul prea frumos pentru a mă trezi. Acasă am găsit mâncare bună, un culcuș moale și … trei pisici. Una, tigrată, s-a ascuns pe șifonier când m-a văzut. Alta, neagră cu pete de culoarea scorțișoarei, mi-a lins ochii mirați. A treia, neagră cu mustăcioară albă, m-a lovit peste nas și mi-a spus să nu mi-l iau la purtare. Viața printre pisici se anunța a fi interesantă. Read More

Şi melcul… ţuşti în tufiş!

Trăieşte în canale, în subsolurile insalubre ale blocurilor, oriunde i se pare că poate găsi un strop de linişte şi de căldură. Târăşte după ea trei copilaşi speriaţi. I-a educat de mici să se ascundă la cea mai mică impresie de pericol. În mintea lor, toţi cei ce au două picioare sunt răi. Insistenţa mea le-a băgat spaima în oase. Inutil a fost efortul de a-i convinge că sunt om bun, că le vreau binele şi că nu au motive să se teamă. Am reuşit doar să le stârnesc noi bănuieli. Nimeni nu e bun fără vreun interes ascuns, păreau să spună privirile mamei. Am rugat-o să îmi permită măcar să fac o poză, două, să dezvălui lumii povestea nefericirii lor. Ochii ei mari mă priveau cu răutate, iar glasul ascuţit mă avertiza să stau liniştită, departe de copilaşii săi. Read More