Tag Archives: viata de caine

Călătorul, filozoful și poetul Umblă din loc in loc, pe cărări bătătorite, privind spre trecătorii grăbiți. Îl caută pe El, pe cel căruia trebuie să îi plătească o datorie de onoare. Nu-i pasă de ploaie și de vânt, nu-i pasă nici de soarele arzător. Ochii săi triști se îndreaptă numai către pământ, acolo unde urmele imprimate clar îi șoptesc povești pe care numai călătorul le poate înțelege. Știe că fiecare nou pas îl duce mai aproape de El și atunci se scutură, alungă oboseala și continuă să meargă. Nu-l întreabă nimeni […]

08. 09. 1988. Noul meu prieten, Haiduc, un boxer energic și tare vesel, m-a învățat astăzi diverse trucuri prin care să îmi dovedesc abilitățile. Ne-am alergat pe câmpul mirosind a fân cosit, ne-am tăvălit prin ciulini și i-am băut apă din gură când setea mi-a încleștat maxilarele. Râdeau toți oamenii de gestul meu, îmi ciufuleau blănița prăfuită și plină de scaieți, ba chiar îmi lăudau inteligența și frumusețea. Cum să le spun că nu voi mai fi nicicând frumos cu adevărat, că zbenguiala fără limite și desele ciocniri cu ceilalți […]

Mi-a promis cândva că îmi va face scară spre cer, dar nu mi-a spus că, odată ajunși la înălțimi amețitoare, vom fi mai aproape de soare și vom simți cum ne topim încetinel sub razele unui august de cuptor. În codul meu genetic este înscrisă o regulă de aur: întotdeauna câinele va face tot ceea ce îi va sta în puteri pentru a-și proteja prietenul uman și pentru a-l face fericit. M-am străduit și ieri să respect regula. I-am arătat Vienelei cum se poate răcori în zilele de foc și mai […]

Sunt gălăgioși. Mă deranjează amenințarea pe care o simt dincolo de vorbele lor. Urc pe canapea, într-o încercare de a vedea în noapte. Mârâi și latru, preventiv. Apoi o aud pe mami. E în grupul care se apropie de geam. Uit de orice altceva. Mârâitul se transformă într-un amestec de râs și plâns. Iar ai plecat fără mine! Vino mai repede, să îți pot sări în piept, să te mușc de mâini, să te cert și să te pup. Se deschide ușa. Adulmec. Privesc. Scâncesc. Alerg. Revin. Mă încurc printre picioarele […]

Viața de câine poate fi plăcută sau foarte grea, în funcție de norocul fiecăruia. Ca și la oameni. Din plimbările de seară mă întorc mereu cu câte o poveste. De această dată e tristă rău. Despre cât de ușor poate ajunge să fie un câine călcat de mașină. Un cățel maidanez circula “regulamentar” pe trotuar. Îl cunoșteam. Este unul dintre cei mai slabi și mai sperioși câini din cartier. În iarbă, la câțiva metri de el, un alt câine, cu stăpân. Furios, s-a zbătut să ajungă la maidanez, să îl facă […]

Stăpânii mei… s-au întors din oraș cu brațele pline de plăsuțe și pachețele. Mirosea amețitor a bobițe pentru pisici, a carne afumată, a frișcă aruncată cu dărnicie peste prăjituri, a bucurie simplă. I-am întrebat din priviri ce mi-au adus. O liniște suspectă s-a coborât peste bucătărie. Mami a băgat mâna în sacoșă și a scos de acolo un cocoș de plastic. Cânta chinuit ori de câte ori era strâns de burtă. L-am prins în dinți și m-am refugiat pe canapea, să-i ascult poveștile. Dacă îmi puneam urechea la gura lui, […]

Este inadmisibil, absolut inadmisibil!!! Pe ăștia doi (mami și tati) eu îi reclam la Protecția Cățeilor Pofticioși. Cum e posibil să se îndoape de napolitane și mie să îmi rupă doar un colțișor cât boaba de piper, pe motiv că nu sunt bune pentru animale? De unde știu ei ce e bun pentru mine? Și cum de își imaginează că pentru ei sunt bune? Asta înseamnă să te țina cineva sub papuc (pardon, sub șosetă).

Când am deschis ochii, în jurul meu era trist și rece. Atât de rece încât m-am adăpostit printre gunoaiele aruncate lângă un tomberon. Am închis ochii, sperând că voi visa mai frumos data viitoare. Și chiar așa s-a întâmplat. I-am deschis când cineva mă lua în brațe și îmi spunea că mergem “acasă”. Nu cunoșteam cuvântul, dar vocea era blândă, brațele erau calde, visul prea frumos pentru a mă trezi. Acasă am găsit mâncare bună, un culcuș moale și … trei pisici. Una, tigrată, s-a ascuns pe șifonier când m-a […]

Privește-mă în ochi! Uită pentru o clipă că eu sunt un biet cățel, iar tu o ființă superioară, dotată cu inteligență. Fă abstracție de faptul că nu vorbim aceeași limbă și nu avem aceleași obiceiuri. Renunță la idei preconcepute. Privește-mă în ochi! Oare nu vezi că te iubesc? Oare nu vezi că-mi este teamă, frig, foame sau sete? Nu ți se pare că privirea mea e blândă? Să nu te temi de mine, omule! Uită pentru o clipă că ochii mei sunt înconjurați de blăniță. Privește-mă cu atenție. Privește-mă cu […]

Cine sunt eu? Mă caut în frunzele îngălbenite ce scârțâie a promoroacă sub tălpi dimineața, când ies la plimbare. Mă caut în pătura pe care o mototolesc și mi-o așez pe post de pernă, sub cap. Mă caut în repetatele curse pe care le fac prin casă, o neîntreruptă goană după ceva ce mă cheamă și mă alungă doar pentru a mă chema iar. Mă caut în privirile amorțite, speriate, încântate sau mirate ce se îndreptă spre mine. Mă caut printre amintiri mirosind a flori de păpădie. Mă caut în mirosul […]