Skip to main content

Am fost şi colecţionară

Unii spun că sunt nonconformistă, alţii că sunt sărită de pe fix, restul se mulţumesc să-mi spună că sunt ciudată uneori. Eu cred că sunt o femeie normală, care are puţin din toate astea. De câteva ori în viaţă am fost colecţionară de diverse, începând de la şerveţele, poleială de ciocolată, cutii de chibrituri, capace de bere, crenguţe, insecte, bani, bijuterii… şi până la brichete.

Am descoperit de mică unele priviri mirate sau amuzate în jurul meu, când s-a aflat că m-am apucat de colecţionat frunze de plop. Văd şi privirile tale, dar nu mă deranjează. 😛

Plopii din spatele blocului crescuseră până la etajul 4, aveau frunzele cât foaia de caiet, pe care toamna le pictase în nuanţe de galben, verde şi maro. Nu vedeam două identice şi toate mi se păreau frumoase, aşa că le adunam grămăjoară, lăsând pământul fără îngrăşământ vegetal şi le piteam în casă, sub pat. Read More

Târgul de vechituri – bijuterii si ceasuri

În prima zi după ce am ajuns in Italia, am ieşit la o plimbare cu prietena mea şi fetiţa ei, să vedem satul, să ne acomodăm cu drumurile prea curate şi oamenii atât de civilizaţi. S-a nimerit să fie zi de târg, special pentru antichităţi, asa cum este si in Ploiesti, la obor. Lucruri pentru casa, de o frumusete rara, imi tot atrageau atentia.

Pe fiecare străduţă a satului era întinse tarabe , măsuţe sau doar pături pline de obiecte vechi, atmosfera era caldă, oamenii veseli, aglomeraţia nu deranja pe nimeni.

Nu se auzeau certuri, nimeni nu îşi lăuda marfa în gura mare, ca pe la noi, deşi italienii sunt recunoscuţi ca fiind un popor guraliv. Mă uitam în jur, comparam cu ceea ce văzusem la noi, la târgurile noastre şi îmi era jenă (poate pentru prima dată în viaţă) că sunt româncă.

Am văzut inele elegante, asemănătoare cu cele pe care le purta bunica mea, cercei ieftini şi poşete deosebite, datând probabil din al doilea război mondial, ceasuri de calitate, de toate felurile, covoare lucrate manual, tablouri de la care nu îmi puteam desprinde ochii. Cărtile erau rare pe acolo, dar asta mi-a oferit timp mai mult să admir măsutele de lemn sculptat, lustrele vechi, cu abajururi delicate şi gramofoane impunătoare. Părea că adunaseră acolo tot ce au lucrat artiştii lumii în ultimii 150  de ani. Read More