Skip to main content

Visez cu ochii deschişi la…

În general îmi plac surprizele, dar când sunt legate de chestii pe care trebuie să le facă băiatul meu, încep să mă îngrijorez. Ieri l-a sunat un prieten, să îl invite la o pizza, pentru că îşi serba majoratul. Nu am avut nimic împotrivă, dar tocmai îi spălasem pantalonii preferaţi, deci a plecat nervos. Ghinion. :))

Pe la ora 22, 30, m-a sunat să mă întrebe dacă poate pleca pe munte cu prietenii cu care fusese la pizza. Da, a fost răspunsul meu categoric. Abia după ce a primit răspunsul m-a anunţat că pleacă la 4 dimineaţa pe Jepi (nici nu am apucat să îl întreb dacă pe Jepii mici sau Jepii mari). A trecut pe acasă la 3 noaptea, s-a schimbat, dar nu a vrut bocancii, aşa că a plecat în adidaşi. Le făcusem prăjituri; nu au vrut să se mai încarce şi cu ele.

Au făcut totul pe fugă, fără mari pregătiri. Dacă nu le chemam un taxi, nici nu prindeau trenul. Acum stau cu grija lui şi cu telefonul în mână, sunându-l din oră în oră, până când probabil se va plictisi şi îl va închide, spunând că s-a descărcat. :))

PS: Sunt pe Jepii mici, deja obosiţi, că au dansat până la trei dimineaţa.

Apropo de plecări pe munte, Read More

Happy Weekend 22

Un alt sfârşit de săptămână, o nouă abordare a jocului cu care îmi încep sâmbetele, Happy Weekend. Vă invit şi pe voi să participaţi.

Am scris cu ceva timp în urmă despre români, despre faptul că mulţi aruncă pietre şi mizerii, făcând celelalte popoare să se ferească de noi. Spuneam atunci că suntem primii care strică imaginea ţării. Probabil unii chiar au înţeles ce am vrut să spun, dar au dus patriotismul la extrem, pregătind un tort acoperit cu frişcă, peste care au pus harta şi steagul României.

 

Nici la băuturi nu s-au lăsat mai prejos. După cum vedeţi, tricolorul este omniprezent la această petrecere. Să ne bucurăm alături de ei, gustând din cocktailul miraculos.

 

Plimbându-mă prin piaţă ca o veritabilă gospodină, am găsit pe o tarabă ardei graşi, dar nu de orice soi. Ardei româneşti, de pe pământul nostru strămoşesc. Vă sfătuiesc şi pe voi să renunţaţi la a mai cumpăra din import.

Îndrăzneşte cineva să spună că la noi în ţară papagalii nu sunt patrioţi? Atunci cum explicaţi faptul că sunt înveşmântaţi în cele trei culori, roşu, galben şi albastru, Read More

Răsplată sau pedeapsă pentru sportivi?

În loc să îmi văd de treaba mea, că aveam multă, sâmbătă dimineaţă mi-am pierdut timpul şi m-am enervat citind nişte critici la adresa sportivilor români participanţi la Olimpiada de la Londra. Totul s-a întamplat pe facebook, site-ul unde nu petrec prea mult timp, dar pe care îl ţin deschis cât stau la calculator.

Unul dintre bloggerii cu care sunt “prietenă” acolo a spus la un moment dat că sportivii români vor primi la întoarcere maşini, bani, prima pagină a ziarelor, recunoaştere naţională şi laude, cu toate că unii dintre ei s-au făcut de râs. Compara această situaţie cu cea din Coreea de Nord, unde pe sportivii fără rezultate îi aşteaptă inchisoarea în lagărele de muncă.

Asta a fost scânteia care a aprins focul şi care m-a făcut să vorbesc cu acel băiat puţin mai mult de o oră, să îi arăt că nu este o ruşine să participi la o întrecere de o asemenea amploare, că fiecare dintre noi ar vrea să fie “cel mai bun” într-un domeniu, dar că nu ne iese mereu, oricât ne-am strădui.

Poate că sunt eu prea indulgentă sau prea puţin ambiţioasă, după cum spunea el, dar simpla participare la o întrecere mondială mi se pare o dovadă suficientă că sportivii români sunt buni, că au muncit enorm pentru a deveni ceea ce sunt, chiar dacă nu au adus la fel de multe medalii ca în anii trecuţi.

Acet blogger foarte tânăr, viitor jurnalist, consideră că avem dreptul şi datoria de a-i judeca pe sportivii participanţi la olimpiadă, că asta poate fi un impuls pentru ei, că nu trebuie să ne mulţumim cu puţin şi nu vrea sub nici o formă să aplaude simpla lor participare. Nu am avut timp să îl întreb dacă i se pare mai bună soluţia găsită de nord-coreeni.

Părerea mea fermă este că în spatele acestei participări se află copilării pierdute în săli de antrenamente, mii de ore de muncă infernală şi dezamăgirea de a nu fi reuşit să fie cei mai buni. Eu nu reuşesc să alerg până la staţia de autobuz şi ca mine mai sunt câteva milioane de români, care nu vor ajunge să participe la nici o olimpiadă, nici măcar în calitate de spectatori. Dar avem dreptul să ne dăm cu părerea şi să îi judecăm pe cei care au ajuns. Read More

Schimb de gusturi

Că vrem sau că nu vrem, ne lăsăm de mici indoctrinaţi de ideile părinţilor, de mentalitatea poporului din care facem parte şi unii dintre noi nu reuşesc să treacă acest prag niciodată. Într-una din zilele vacanţei petrecute în Italia, prietenii mei au decis să mă uimescă cu un preparat despre care ştiau că românii nu îl acceptă, cel puţin în prima clipă. Prosciutto crudo con melone(şuncă de Praga crudă cu pepene galben).

 

Nici prin cap nu îmi trecea să combin carnea cu un fruct atât de dulce şi am refuzat vehement să gust din acel amestec. Prietena mea, româncă, îmi povestea că i-a fost la fel de greu şi ei la început, dar a luptat cu propria scârbă, cu prejudecăţile şi a rămas surprinsă descoperind că amestecul avea un gust divin.

Încurajată de experienţa ei şi mai ales pentru a nu mă lăsa mai prejos, am mâncat prosciutto crudo con melone. Mint, nu am mâncat, ci am devorat o jumătate de pepene galben şi nu mai ştiu câte felii de prosciutto. Divin, absolut divin, exact cum îl recomandase Claudia.

Seara a venit rândul italienilor Read More

Pe când şi la noi, in Romania?

Fiecare pădure are uscături, fiecare ţară îşi are cetăţenii ei cu probleme şi fiecare gestionează problemele în stil propriu. Pentru cei care sunt dependenţi de alcool, soluţiile sunt destul de puţine şi chiar nu dau randament. S-au infiinţat centre de dezalcoolizare, unde aceşti bolnavi au parte de asistenţa medicală şi consiliere psihologică, grupuri de sprijin pentru cei dependenţi, se doreste implicarea familiei în încercarea de a-i vindeca.

În SUA, oamenii plătesc sume importante de bani pentru a se trata, pentru a scăpa de această boală. Totuşi, după atâţia ani şi multe încercări de îmbunătăţire a metodelor, s-a constatat că mai mult de 90% dintre alcoolici recidivează la scurt timp după ieşirea din centrele de dezalcoolizare. Îşi pierd familia, locul de muncă, îşi pierd casa, ajungând să doarmă pe străzi. Read More

Metode dezgustătoare folosite de sefi

Ultimul job pe care l-am avut m-a epuizat atât fizic, cât şi psihic, sau mai ales psihic. Urăsc să îmi amintesc de acele zile interminabile, în care ajungeam acasă surmenată şi plină de nervi, de acea perioadă în care îmi juram zilnic că îmi voi căuta alt job, mai mult pentru a scapa de sefa aceea groaznica.

Patronii erau destul de tineri şi inteligenţi, aveau pusă la punct o strategie cu ajutorul căreia scoateau castanele din foc fără să se ardă. Erau tot timpul eleganţi şi zâmbitori, aplecau urechea la toate problemele angajaţilor, păreau interesaţi de necazurile acestora. Dacă oamenii aveau neajunsuri materiale, nu ezitau să îi ajute. Atât. Cuceriseră inimile angajaţilor, ale celor care nu vedeau mai departe de acele zâmbete făţarnice, care apăreau şi dispăreau la comandă.

Subordonată doar lor era o doamnă, o “şefă” Read More

Sufleţel pentru Gigel

Îl mai ştiţi pe Gigel Frone? Aţi aflat ce mare vedetă a devenit? Am văzut pe youtube un filmuleţ cu noile activităţi ale acestui “personaj”.  Omul a cântat împreună cu Connect-R pe litoral, a apărut la tv alături de Cătălin Crişan, care la sfârşit l-a pupat părinteşte pe frunte. Pentru domnişoarele interesate, un post de radio caută acum un “Sufleţel pentru Gigel”.

Recunosc că m-am distrat când l-am văzut prima dată la “Românii au talent”, părea potrivit acolo, la preselecţii, atât de caraghios în costumul său pitoresc. Dar de aici şi până la a-i dedica emisiuni radio şi tv, până la a-l pune să cânte alături de Cătălin Crişan este o distanţă de la cer la pământ, în opinia mea.

Dacă mai aveam vreun dubiu în privinţa canalelor de televiziune româneşti, acum m-am lămurit pe deplin. Poate că Gigel Frone are voce bună, Read More

Noi, românii, aici şi aiurea

Aşa cum un copil ce creşte fără mamă va fi mereu rătăcit prin viaţă, şi noi, românii, fără o bună educaţie, fără un plan de redresare bine pus la punct, umblăm rătăcind şi dând vina pe alţii şi pe soartă pentru tot ceea ce este rău în vieţile noastre.

Dar încrederea mea nemărginită în oameni îmi spune că va veni, mai devreme sau mai târziu, momentul în care vom vedea partea bună din noi şi vom pune umărul la schimbare.

Noi, românii, am fost capabili să păstrăm cu grijă castele şi mănăstiri ridicate de înaintaşii noştri, “Învăţăturile lui Neagoe Basarab…” au reuşit să ajungă până la noi, la fel şi scrierile lui Miron Costin. Încă mai sunt aici ‘Monumentul triumfal”  de la Adamclisi, bisericile rupestre din Buzău şi “Coloana Infinitului”;  încă ne mai mândrim cu M. Eminescu, H. Coandă sau G. Enescu.

Să nu uităm că orice pădure are uscături, dar ele sunt în minoritate, deşi atrag mai repede atenţia. Majoritari suntem noi, românii, Read More

Minunata Românie

Pornită de la Cezar, această leapşă a trecut pe la Ochiu’ Raţiunii şi a ajuns la Daniel, care a fost drăguţ şi mi-a dat-o şi mie. Cerinţa estesă nominalizăm 7 minuni ale Romaniei, dar atentie, construite de om.

Voi începe cu o construcţie de care sunt foarte mândră, pentru că este în oraşul meu, Ploiesti, şi voi continua cu alte obiective turistice minunate ale Romaniei, pe care le-am vizitat sau le-am văzut în fotografii:

-Muzeul Ceasului (Ploieşti)

-Castelul Peleş (Sinaia)

-Palatul Parlamentului (Bucureşti)

-Mausoleul de la Mărăşeşti

-Monumentul Eroilor (Carei)

-Salina Unirea (Slănic-Prahova)- mă refer strict la statuile din interior.

-Bisericile  rupestre (judeţul Buzău)- încă nu le-am văzut.

 

Poate nu sunt chiar minuni ale Romaniei, Read More