Skip to main content

Câinele ciobănesc corb

1988. Eram foarte tânără, nu știam mare lucru despre rasele de câini și nici prea multe surse din care să mă informez nu aveam. Despre Sultan știam doar că e(ra) un pui de câine de la stână. Băieții din bloc mi-au spus că e ciobănesc. Probabil nici ei nu știau pe atunci mai multe despre ciobănești și despre toate ramificațiile lor. În mintea mea, Sultan a rămas ciobănesc și atât.

Când m-am decis să scriu povești cu câini, mi-a trecut prin cap să aflu întâi ce soi de ciobănesc a fost negruțul meu, căci între timp auzisem că ar exista ciobănesc caucazian, ciobănesc mioritic, ciobănesc carpatin, ciobănesc de Bucovina… Internetul mi-a returnat imagini interesante, însă nimic concret referitor la vreun ciobănesc de culoare neagră. Cel mai bine semănau cu Sultan al meu ciobăneștii mioritici, motiv pentru care m-am convins pe mine (și probabil pe cei care au citit filele de jurnal) că asta am avut “la ușă”. Read More

Jurnalul unui Sultan

Acesta este manuscrisul unui Sultan, scris cu lacrimi colorate. Jurnalul a rătăcit prin lume mulţi ani, neştiut de prea mulţi oameni şi s-a întors acolo unde îi era locul, pentru a fi mărturie a existenţei lui Sultan.

04. 05. 1988. Mă joc alături de fraţii mei prin iarba deasă, care îmi atinge mustăcioara gingaşă. Sunt cel mai mare dintre fraţi, cel mai frumos, cel mai puternic, probabil şi cel mai inteligent. Unul dintre ei mă muşcă de ureche, deşi i-am spus de multe ori că nu suport aceste glume. Drept răzbunare, l-am dat peste cap şi l-am muşcat de gât până când a strigat-o pe mama, care m-a pedepsit. Stau trist lângă prunul înverzit, nebăgat în seamă de nimeni. Cu dinţişorii mei de lapte rod un lemn găsit în apropiere. Read More