Tag Archives: poveste

Am strivit sub tălpi o floare. Era albă și, ca orice altă floare, inocentă. Nu voi înțelege niciodată de ce a căutat să mi se strecoare între piele și papuc, exact în acel loc plin de primejdii, unde orice musafir nepoftit poate sfârși strivit într-o clipită. Treceam grăbită pe trotuarul umbrit de verdele primăverii. În mână aveam o pâine pentru care trudisem cu ochii cârpiți de nesomn. Odată cu pletele îmi flutura și-un gând: de câte ori mă vor blama că-mi port papucii pe unde și cum vreau, să le arăt oglindă, […]

Un cățel, o pisicuță și Zâna Toamnă s-au luat într-o zi la întrecere. Fiecare dintre ei trăia cu ferma convingere că e cel mai frumos, mai deștept, mai devreme acasă etc. Pentru că se născuseră în epoca măreață a internetului, au decis ca jurizarea să aibă loc fix acolo unde se adună cei mai mulți oameni, unde timpul nu mai are valoare și unde o culoare, o imagine sau o idee poate impresiona mai ceva decât citatele poptămașiene. Nu au spus nimănui despre dorința lor de a găsi judecători imparțiali, ci […]

Mi-e groaza de momentul cand va trebui sa alegem culoarea peretilor. Mihai nu are nici o pretentie. Pentru prima data in viata eu sunt indecisa, iar asta ii lasa teren liber copilului, care are preferinte cel putin ciudate (verde cu violet, rosu cu negru…)… :))) Mobila e wenge cu alb, gresia imita lemnul. Ar fi loc pentru orice culoare. Dar pe care sa o aleg? Haha si pe mine ma lasau cand eram mica sa aleg culorile si imi placea sa vopsesc fiecare perete de cate o culoare :)))))))))))))) ai […]

Trezit în inima nopții, omul trage un colț al perdelei și privește lung spre insomniacele stelele ce veghează cer și pământ deopotrivă. Luminile lor alb-gălbui pâlpâie ca tot atâtea inimi. Le salută cu un discret semn din ochi, după care dă drumul perdelei. Aceasta flutură câteva clipe și apoi adoarme. Omul întinde brațele vânjoase pentru a se dezmorți și a alunga somnul. Pipăie plasa de pescuit recondiționată de cu seară. E trainică. Speranța că va putea prinde în ea marea îi aduce o sclipire bizară în ochi. Vuietul valurilor, ca un […]

De câte ori, citind un text / o carte, nu ai simțit că autorul ar fi putut să îl / o scrie altfel sau chiar că tu ai fi putut aduce un suflu nou unei anumite povești? De câte ori nu te-a enervat finalul lăsat în coadă de pește? De câte ori te-au deranjat descrierile mult prea ample? De câte ori ai plâns pentru că finalul era tragic sau, din contră, te-ai îngălbenit văzându-l mult prea siropos? De câte ori ai considerat că povestea ar fi putut continua la nesfârșit ori că […]

Tocmai terminasem de citit Wyrm, o carte de-a dreptul tulburătoare pentru ființele sensibile, așa cum sunt (și) eu. Influențată de povestea cu iubiri imposibile și pericole mortale, cugetam în liniștea dimineții – la nemurirea sufletului, desigur. Am auzit ușa deschizându-se încetinel. I-am zărit întâi inimioara prinsă în păr, apoi zâmbetul inocent și ghetuțele ortopedice trădând o mai veche suferință. Am putea fi prietene, mi-am spus imediat. Mi-ar alunga singurătatea și mi-ar înveseli viața, iar eu, în schimb, eu i-aș citi din cărțile pe care le îndrăgesc, i-aș povesti despre locurile pe […]

Dacă n-ai fi existat…, viața mea ar fi fost mai simplă, mai comodă, mai searbădă, mai puțin palpitantă. Îmi sunt sentimentele amestecate și mărunt tocate, ca într-un blender nărăvaș. Deseori mă gândesc la cea dintâi întâlnire. Dragoste la prima vedere. Cu inima te-am privit. Stăteai mândru și puțin cam țeapăn în uniforma albă, ca de marinar. Ochii tăi albaștri străluceau precum marea la răsărit. Nu m-am priceput să îți descifrez zâmbetul, dar m-am lăsat cucerită de el. Degeaba rațiunea îmi striga să nu am încredere în bărbații care au dungă roșie. Tu […]

Dezamăgiți de experiența situată la granița dintre ficțiune și realitate, oamenii se întorceau fără vișine de la Găgeni. Aerul, încă fierbinte la acea oră, îi toropise, dar nu reușise să le alunge cheful de glume. Întâlnirea cu domnul micuț de înălțime, brunet, s-a dovedit a fi o catastrofă încă de la început. L-au oprit și i-au cerut socoteală pentru faptele sale din trecut. Degeaba susținea amărâtul că nu are nici o vină, că îl confundă lumea, că nici nu știe despre ce este vorba. Cei doi, malefici până în măduva oaselor, […]

Motto: Prima impresie nu reprezintă întotdeauna Adevărul. Uneori, nici măcar a doua… -Mai toarnă-mi un pahar din minunatul tău gosub, frumoasă Hilde, să închinăm pentru arta de a manipula orice ființă, fie ea trăitoare pe pământ, în ceruri ori în adâncul nevăzut al oceanului, rostește sirenul mulțumit, așezându-se picior peste picior pe stâncă. Hilde îi întoarce un zâmbet de peruzea. Coboară din turn, i se așază în brațe și lasă pocalul să picure un strop din licoarea miraculoasă. -Când mi-ai propus să îți devin parteneră în toate, nici prin cap nu îmi […]

El intră. Cu mâna dreaptă îndepărtează o pânză de păianjen. Le priveşte pe rând, uimit. Ele se ridică încet, neauzit. Mâinile se întind spre trupul tânăr şi viguros, dornice să zgârie, să sfâșie carnea fragedă, să guste sângele curat. Din obrazul lui dispare orice urmă de culoare. Își dă seama că a făcut o mare greșeală intrând în dansul vrăjitoarelor. O asemenea enigmă ar trebui să rămână pe veci nedezlegată. -Chemarea voastră, mărețelor, e cu mult mai puternică decât voința mea. Știu că împotrivirea este inutilă. Vreau totuși, înainte de a închide […]