Skip to main content

Parfumul regretelor

Te vei supăra pe mine. Mă vei considera iar neserioasă. Poate vei crede că nu am vrut. Îmi va fi greu să îţi explic alegerea. Cum ţi-aş putea explica despre căldura şi dulceaţa ultimelor zile de vară, despre înfrigurarea cu care vreau să gust fiecare clipă rămasă? Degeaba ţi-aş povesti despre parfumul strugurilor de Jidvei. Degeaba ţi-aş spune că unii îşi mai poartă aromele doar prin paharele rămase nespălate, iar alţii zâmbesc trist din via încă neculeasă.  Degeaba ţi-aş recita din poeziile despre rândunici care tocmai îşi pregătesc plecarea spre ţări unde căldura nu topeşte hârtiile din portofel.  Degeaba ţi-aş plânge cu lacrimi de tuş, lăsând pe foaie numai regretul de a vedea cum pustiul se va întinde peste pleoapa înroşită. Read More

Parfumul florilor de munte

Venit aproape de sat, un duh rău suflă cu putere valuri de aer fierbinte. Totul e nemişcat pe uliţa prăfuită. Nu doarme nimeni. Toţi sunt ascunşi în odăile pline de muşte. Răsuflarea duhului intră în orice cotlon, văpaie cum doar în luna lui cuptor se abate peste sat. Bătrâna îşi netezeşte basmaua pe cap, apoi priveşte spre nepoata ce e gata să îi adoarmă în poală. Dacă ar fi trăit Ionel, astăzi i-ar fi povestit iar cum e la munte, cât de frumos miros florile, ce limpede e apa şi ce răcoare dă pădurea. Îi plăcea, săracu’,  să depene amintiri din vremea când era copil. Poate îi era dor de locurile pe care ea nu le-a văzut niciodată.

Parcă simţindu-i gândurile, nepoţica ridică ochii în sus şi întreabă:

-Cum miros florile de munte, mamaie? Read More

Povestea parfumată merge mai departe

Ce ar fi povestea fără un strop de parfum, fie el creat sau adus din natură? Dorindu-şi să răspândească în lume arome de frumuseţe, de prietenie, de scrieri alese, povestea a adunat de-a lungul anilor în jurul său un grup de bloggeri cu condeie sensibile. O joacă serioasă, având de fiecare dată o altă temă, un alt parfum. La început săptămânal, apoi la două săptămâni, iar spre final chiar şi mai rar, povestea părea să adoarmă din lipsă de timp. Văzând aşa, a luat o decizie care mă întristează şi mă onorează deopotrivă: mi-a propus să preiau cârma Clubului condeielor parfumate. Am acceptat fără nici o rezervă, iar acum pot spune cu zâmbetul pe buze că Povestea parfumată merge mai departe.  Read More