Tag Archives: poveste de dragoste

-Vei pleca într-o călătorie peste trei puncte. Văd aici un drum șerpuit. Să ai la tine, bine ascuns, un fir de busuioc, altfel nu îl vei întâlni pe bărbatul cu nas ascuțit și ochi verzi. Și să porți furou de mătase crem, că așa mi se arată în ceașca de cafea. Lucica tresare perceptibil când își amintește de ultima pățanie. Tot furou purta pe sub hainele bune când animalul ăla a încercat să o batjocorească. Norocul ei că a fost mai iute și a pus mâna pe cheie înainte ca mârlanul să încuie ușa de […]

Femeia din umbră nu este alta decât Prizoniera de altădată Se simţea prizonieră în propria vilă, prin care se învârtea toată ziua fără rost. Era tristă, avea sentimentul că era neîmplinită, că viaţa ei devenise un şir lung de zile plictisitoare. În acea perioadă a rămas însărcinată cu al doilea copil, pe care nici măcar nu îl dorea – un băiețel bucălat, cu obrajii văpaie și-un surâs de înger. Uneori închidea ochii și își imagina o altă viață, o viață activă, fără pic de răgaz, dar plină de iubire. Era o trecere bruscă […]

Trezit în inima nopții, omul trage un colț al perdelei și privește lung spre insomniacele stelele ce veghează cer și pământ deopotrivă. Luminile lor alb-gălbui pâlpâie ca tot atâtea inimi. Le salută cu un discret semn din ochi, după care dă drumul perdelei. Aceasta flutură câteva clipe și apoi adoarme. Omul întinde brațele vânjoase pentru a se dezmorți și a alunga somnul. Pipăie plasa de pescuit recondiționată de cu seară. E trainică. Speranța că va putea prinde în ea marea îi aduce o sclipire bizară în ochi. Vuietul valurilor, ca un […]

M-a ignorat mult timp. Orice aș fi făcut, bun sau rău, în ochii săi continuam să nu exist. Trecea pe lângă mine de parcă aș fi fost un biet afiș zdrentuit uitat într-o stație de metrou. Cât mă durea această indiferență! Și cât de tare mă răscoleau gândurile venite în noapte, la ceasul când întreaga suflare dormea! Nimic nu e mai dureros decât o dragoste neîmpărtășită. Orice vis al meu se frângea neputincios în fața apatiei sale. Doar omul care a suferit vreodată din dragoste poate înțelege furtuna de sentimente care mă […]

Femeia-femeie ştie că fiecare nouă zi aduce provocări cu care trebuie să lupte. A citit despre ele prin cărţi, în ultimul timp le-a văzut amintite în citate pe facebook, dar mai ales le-a simţit pe pielea ei clipă de clipă, din momentul când a devenit femeie-mamă. Atunci a început cu adevărat greul. A învăţat ce înseamnă responsabilităţile şi a pornit lupta cu provocările vieţii. S-a căutat pe sine în ochi inocenţi de copil, a îmbrăţişat fericită parfumul dragostei, a împărţit cunoştinţele sale cu puiul de om, a acumulat noi şi noi […]

Se îndreaptă spre mine zâmbind larg. Face pași mari, tropăind pe peronul gării cu bocancii lui crem, iar părul blond-șaten îi flutură în vânt. Parcă ar fi un actor din filmele de altădată, îmi spun în gând. Dau mâna cu el și îl simt cald, și bun, și cu sex-appeal. Pantalonul bleu, mulat pe picior, îi scoate în evidență corpul frumos, de mascul tânăr. Mă văd nevoită să ridic mult capul pentru a-l privi în ochi. E înalt și frumos și o știe. I se simte mândria în fiecare gest, […]

Copila crescuse alături de mama mereu bolnavă. O îngrijise așa cum se pricepuse, oferindu-i multă dragoste și câte o cană cu apă atunci când fierbințeala o făcea să se foiască în pat. Era prea mică pentru a putea face mai multe. Se trezise singură în prima dimineață a Noului An. O zgâlțâise pe mama, o strigase, plânsese. În zadar! Mama nu a mai răspuns niciodată chemărilor sale. Copila a fost luată de către o mătușă mai în vârstă și dusă în satul dintre dealuri, într-o căsuță dărăpănată.

Încearcă să îşi amintească momente fierbinţi din viaţa de demult… Au fost multe, ştie sigur… Vede ochii lui învăpăiaţi, în nări parcă se întoarce mirosul sărat al brizei, simte cum nisipul plajei îi înţepa tălpile în acea zi. Îşi doreşte mai mult… Vrea să îşi aducă aminte ce simţea în timp ce el îi cuprindea umerii cu braţe bronzate. Nu simte nimic, nu îşi poate aminti. A trecut timpul nemilos peste ea, lăsând în urmă pustiu, acel pustiu pe care numai femeia ce a încheiat socotelile cu bărbaţii îl poate […]

Bing-bang-ul soneriei îmi face inima să bată cu putere. Închid repede ochii şi mă prefac adormită. O aud pe sora mea vorbind, o simt intrând în camera sufocată de parfumul florilor cumpărate dimineaţa, apoi aud şoapta lui caldă, ca o melodie fredonată în surdină. Îi spune surorii mele că va aştepta să mă trezesc. Îmi dau seama după zgomote că suntem singuri în dormitor. Îşi ia o carte din bibliotecă, se aşează pe marginea patului şi tuşeşte discret. Încerc să nu clipesc. Îmi vine să râd, dar mă abţin. Aştept… Oare […]

Dintr-o dată, toată lumea ei s-a întors cu susul în jos şi nimeni nu a mai ferit-o de vorbe rele. Dacă îşi plângea amarul, dorul şi singurătatea, era certată de fiul ei cel mare, de nora şi de cei ce îi furau aerul din cameră zi de zi. Dacă îşi băga nasul în treburile administrative,