Tag Archives: poveste copii

Liniștea nopții a fost spartă de un vuiet prelung. Geamurile au vibrat, perdelele au fluturat, papucii de lângă pat s-au mișcat, florile din ghiveci s-au cutremurat. -Darius! Darius! Trezește-te! Haide cu noi la chef! s-a auzit o șoaptă. Darius a deschis ochii. Deși în cameră era întuneric, putea vedea cum în jurul patului său pluteau grațioase câteva ființe cu chipuri palide. Nu a apucat să rostească nici un cuvânt. Misterioasele ființe l-au prins de mâini și l-au săltat fără efort în aer. Pluteau pe deasupra biroului, aproape de tavan. -Cine […]

Crescuse David într-o jumătate de an cât alţi copii într-un an. De-acum era băiat mare, mergea la grădiniţă fără să plângă şi punea întrebări mereu, pentru a învăţa despre pământ, animale şi plante. Îl atrăgeau în primul rând vulcanii şi lava ce se scurge când aceştia erup. “Mi-ar plăcea să plec într-o expediţie, să văd vulcanii de aproape!”, a spus David într-o zi. De la gând la faptă nu a mai fost decât un pas. A pregătit de seara ghiozdănelul, băgând în el senvişmechere, hărţi, busole şi un aparat de […]

Era deja jumătatea lui ianuarie 2014 și iarna refuza să coboare peste orașul prăfuit. Oamenii petrecuseră sărbători ciudate, mult prea călduroase, fără pic de zăpadă. Copiii suferiseră cel mai tare. Așteptaseră vacanța de iarnă convinși că se vor juca în zăpadă, că se vor bulgări și vor înalța cazemate, că vor face derdelușuri și oameni de zăpadă. Numai că ciudata iarnă le dăduse toate planurile peste cap. Stăteau ascunși în case și își aminteau peripețiile din anii trecuți. De ce nu mai venea zăpadă? De ce nu mai ningea? În oraș […]

Păpușa blondă, povestea copilăriei ceaușiste Păpușa blondă, povestea copilăriei ceaușiste, redă un scurt fragment din acele timpuri. Nu vreau să fac istorie, ci doar să îi reamintesc surorii mele Romeea episodul cu Georgeta, păpușa blondă enervantă. Părul meu vopsit blond se ondulează la loc, oricât ar încerca să mi-l îndrepte. Se enervează și tunde mare parte din el, pocindu-mă. Îmi vine să plâng de necaz, dar știu că asta ar face ca frumoșii mei ochi albaștri să se înroșească și poate chiar să piardă rimelul de pe gene. Mai bine sufăr […]

LEGENDA IASMINEI La marginea orașului se întindea câmpul de lucernă în care m-am născut. Acolo totul era primejdios. Păsări și mici animăluțe ne pândeau zi și noapte, sperând că le vom servi drept cină puilor. Am învățat de mică să mă ascund în găurile pământului și să mă folosesc de picioarele puternice cu care m-a înzestrat natura, pentru a sări cât mai departe. Din când în când, mama găsea pe câmp chiștoace de țigări, aruncate de flăcăi ce veneau la cosit. Atunci era sărbătoare pentru noi. Tutunul amărui ne gâdila […]

Deşi nu suntem gemene, ba chiar ne despart vreo doi ani, părinţii ne îmbracă la fel. Astăzi avem rochiţe bleu, cu buzunare în lateral şi volănaşe la mâneci şi la poale, ciorăpei albi şi săndăluţe. Este cam răcoare, a plouat toată noaptea. Iarba udă ne dă fiori, dar nouă nu ne pasă. Maia ştie că suntem în faţa blocului. Probabil nu ne va observa lipsa, ocupată fiind să facă mâncare şi ordine prin casă. O iau pe surioara mea cea mică de mânuţă, le chem pe Lizi şi pe Lore şi ne grăbim […]